Cercetători chinezi au descoperit dovezi ale unor alunecări de teren active pe suprafața Lunii. Potrivit echipei, aceste alunecări sunt cel mai probabil declanșate de cutremure selenare (numite cutremure endogenice selenare), și nu de impacturi cu asteroizi, așa cum se credea anterior.
Din 2009, pe Lună au fost observate 41 de noi alunecări de teren. Acestea au fost identificate prin compararea a 562 de perechi de imagini satelitare din 74 de situri instabile, realizate la momente diferite.
Comparativ cu alunecările de teren de pe Pământ, versiunile selenare sunt mult mai mici, având de obicei circa 1 km lungime și 100 m lățime. De asemenea, rareori depășesc 1 m adâncime, conținând aproximativ 100.000 m³ de material.
Totuși, cercetătorii subliniază că, de fapt, cutremurele selenare pot fi mai severe decât cutremurele terestre de aceeași magnitudine, deoarece Luna este uscată (nu există apă în rocă pentru a absorbi șocul). Undele seismice își pierd energia lent pe Lună, astfel încât un cutremur poate dura ore întregi, zguduind structurile mult mai mult timp.
„Deși cutremurele selenare au fost detectate în timpul misiunilor Apollo, în mod tradițional se credea că activitatea endogenă a Lunii încetase practic, ceea ce a făcut ca evaluările riscurilor geologice legate de seismicitatea selenară să fie puțin explorate”, au scris cercetătorii în articol.
Conform rapoartelor, majoritatea acestor alunecări au fost descoperite pe pante abrupte, cum ar fi pereții craterelor, cute de compresie legate de falii și regiuni vulcanice. Cele mai multe sunt concentrate în bazinul estic Mare Imbrium, ceea ce sugerează că această zonă este seismică activă.
„Deși sursele activității seismice endogenice de pe Lună nu sunt încă pe deplin înțelese, această interpretare este în acord cu starea termică actuală a Lunii, care arată că interiorul său rămâne suficient de activ pentru a genera cutremure endogenice”, a adăugat echipa.
Această regiune a Lunii se crede că s-a format în urma unei coliziuni cu o proto-planetă în perioada Bombardamentului Târziu Intens din istoria Sistemului Solar. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, noi cratere de impact pe Lună, dar au constatat că mai puțin de 30% dintre acestea au coincis cu alunecările de teren, scrie InterestingEngineering.
Aceasta sugerează că majoritatea alunecărilor au fost cauzate de cutremure interne, ceea ce înseamnă că Luna este încă geologic activă. Acest lucru este nu doar interesant în sine, dar arată și că Luna nu este atât de „moartă” din punct de vedere geologic cum se credea odinioară.
Astfel de descoperiri ajută la cartografierea zonelor seismice din interiorul Lunii, greu de detectat până acum. Ele oferă și indicii despre evoluția termică a Lunii (cum se mișcă energia și căldura în interior).
Privind spre viitor, identificarea zonelor seismice active pe Lună va ajuta la alegerea unor locuri de aterizare sigure pentru viitoarele misiuni umane și baze selenare. China intenționează să construiască o stație la Polul Sud al Lunii încă din 2035.
Deși riscul de alunecări de teren este relativ scăzut, echipamentele și habitatele ar trebui plasate departe de zonele abrupte sau predispuse la cutremure. Cercetătorii sugerează și amplasarea de seismometre în locații-cheie pentru a investiga mai bine interiorul Lunii.
Studiul a fost publicat în National Science Review.
Un telescop din Hawaii a descoperit că Pământul pare să mai aibă o Lună
SUA vor să fie prima națiune care instalează un reactor nuclear pe Lună