Interiorul misterioasei fețe îndepărtate a Lunii ar putea fi mai rece decât partea orientată permanent către Pământ, sugerează o nouă analiză a unor mostre de rocă, realizată de un cercetător de la UCL (University College London) și Universitatea Peking.
Studiul, publicat în revista Nature Geoscience, a analizat fragmente de rocă și sol colectate anul trecut de sonda chinezească Chang’e 6 dintr-un crater vast de pe partea îndepărtată a Lunii.
Echipa de cercetare a confirmat concluziile anterioare potrivit cărora eșantionul are aproximativ 2,8 miliarde de ani și a analizat compoziția chimică a mineralelor sale, estimând că s-a format din lavă provenită din interiorul adânc al Lunii la o temperatură de aproximativ 1.100°C – cu circa 100°C mai rece decât mostrele existente de pe partea apropiată.
„Partea apropiată și partea îndepărtată a Lunii sunt foarte diferite la suprafață și, posibil, și în interior. Este unul dintre marile mistere ale Lunii. O numim Luna cu două fețe. O diferență dramatică de temperatură între mantaua părții apropiate și cea a părții îndepărtate a fost de mult ipotezată, dar studiul nostru oferă primele dovezi bazate pe mostre reale”, a explicat profesorul Yang Li, coautor al studiului, de la Departamentul de Științe ale Pământului (UCL) și Universitatea Peking.
„Aceste descoperiri ne apropie cu un pas de înțelegerea celor două fețe ale Lunii. Ele arată că diferențele dintre partea apropiată și cea îndepărtată nu sunt doar la suprafață, ci pătrund adânc în interior”, a adăugat și Xuelin Zhu, doctorand la Universitatea Peking și coautor.
Partea îndepărtată are o crustă mai groasă, este mai muntoasă și mai craterizată și pare să fi fost mai puțin vulcanică, cu mai puține pete întunecate de bazalt provenite din lavă veche.
În articol, cercetătorii notează că interiorul părții îndepărtate ar fi putut fi mai rece deoarece are mai puține elemente producătoare de căldură – precum uraniu, toriu și potasiu, care degajă căldură prin dezintegrare radioactivă.
Studii anterioare au sugerat că această distribuție inegală ar fi apărut după ce un asteroid uriaș sau un corp planetar a lovit partea îndepărtată, agitând interiorul Lunii și împingând materialele mai dense, bogate în elemente producătoare de căldură, către partea apropiată, scrie EurekAlert.
Alte teorii presupun că Luna s-ar fi ciocnit cu o lună mai mică în trecutul timpuriu, iar mostrele de pe partea apropiată și cea îndepărtată provin de la două corpuri lunare cu temperaturi diferite, sau că partea apropiată ar putea fi mai fierbinte din cauza forței gravitaționale exercitate de Pământ.
Pentru noul studiu, echipa a analizat 300 g de sol lunar alocat Institutului de Cercetare în Geologie a Uraniului din Beijing. Echipa a cartografiat părți selectate din probă, alcătuită în mare parte din granule de bazalt, cu ajutorul unei sonde electronice pentru a-i determina compoziția.
Cercetătorii au măsurat variații fine ale izotopilor de plumb folosind o sondă de ioni, datând roca la 2,8 miliarde de ani (o tehnică bazată pe faptul că uraniul se transformă constant în plumb). Au folosit apoi mai multe metode pentru a estima temperatura probei în diferite etape ale trecutului său, când se afla adânc în interiorul Lunii. Astfel, au descoperit că diferența față de rocile de pe partea apropiată: 100°C. Totodată, comparând rezultatele cu mostrele de pe partea apropiată aduse de misiunile Apollo, diferența:l este tot de ~100°C.
Cum mostrele disponibile sunt limitate, au colaborat cu Universitatea Shandong pentru a estima temperaturile rocilor părinte folosind date satelitare de la locul de aterizare Chang’e pe partea îndepărtată, comparând cu date similare de pe partea apropiată. Diferența a fost în acest caz de 70°C.
Deși temperatura actuală a mantalei părții apropiate și a celei îndepărtate nu a fost stabilită de acest studiu, orice dezechilibru dintre cele două ar putea persista foarte mult timp.
Misiunea NASA cu astronauți pe Lună are șanse să fie lansată mai devreme se anticipa
Ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu?