Căprioarele pot învăța unele comenzi simple. Dresarea animalelor aflate în captivitate pentru momente esențiale, cum ar fi controalele medicale sau administrarea medicamentelor, este o parte necesară a îngrijirii, dar nu una lipsită de provocări. Pe lângă aspectele logistice, și personalitatea fiecărui animal joacă un rol important, așa cum au descoperit cercetătorii din Brazilia atunci când au încercat și au reușit să învețe căprioarele să răspundă la comenzi de bază.
În Brazilia, 12 căprioare Mazama americana au fost implicate într-un studiu menit să evalueze cât de reactive sunt în timpul unei proceduri de manipulare realizate de o persoană necunoscută. Căprioarele, fiind animale care sunt pradă, pot manifesta reacții deosebit de intense la stimuli neașteptați, reflex care provine din adaptările lor de supraviețuire în sălbăticie.
Pentru a manevra corespunzător căprioarele în centrele de conservare ex-situ, cercetătorii evită imobilizarea fizică, deoarece aceasta poate duce la accidentarea animalului sau a îngrijitorului. Deși nu sunt foarte mari, ajungând la o înălțime de circa 65 de centimetri și o greutate cuprinsă între 30 și 40 de kilograme, aceste căprioare pot deveni agitate și greu de controlat.
În locul constrângerii, se pot folosi tehnici de recompensare pozitivă, prin care animalele sunt antrenate să efectueze mișcări voluntare utile în planurile de tratament. De pildă, o girafă dintr-o grădină zoologică din Marea Britanie a devenit primul exemplar din lume care a învățat să folosească un inhalator.
Pentru a testa cât de bine reacționează căprioarele la comenzi și cât de sensibile sunt la stimuli, echipa a conceput trei experimente.
Primul test a măsurat reacția căprioarelor la prezența unei persoane necunoscute în țarcul lor. Persoana intra, rămânea nemișcată într-un loc vizibil, iar cercetătorii observau dacă animalul se apropia. După 12 minute, persoana încerca să mângâie căprioara pe gât, iar nivelul de neliniște al animalului era notat.
Al doilea test evalua comportamentul animalelor în timp ce erau mutate din țarcul lor într-o incintă de manipulare lungă de circa 10 metri. Cercetătorii notau dacă animalele săreau în timpul transferului.
Al treilea test implica atingeri ușoare pe spate și pe crupă, pentru a observa reacțiile la contactul direct.
În paralel, echipa a încercat să le învețe pe căprioare să răspundă la comenzi precum „snout”, „come” și „spray”, oferindu-le bucăți de banană drept recompensă pozitivă.
Căprioarele pot învăța unele comenzi simple. Rezultatele au arătat că animalele mai curajoase s-au adaptat mai ușor și au învățat comenzile mai repede. Ariel, Chico, Felipe și Marquinhos au prezentat comportamente pozitive și au avut nevoie de doar șapte sesiuni pentru a se obișnui cu comenzile.
În schimb, Kida, Eve și Coragem au avut nevoie de peste 60 de sesiuni fără succes, rămânând blocate în faza inițială a antrenamentului, acestea fiind totodată cele care săreau cel mai mult în timpul mutării, scrie IFL Science.
Alte patru căprioare au avut un nivel mediu de reactivitate, însă doar una dintre ele, o femelă numită Guta, a reușit să stăpânească comenzile complet. „Interesant este că Guta era o femelă extrem de agresivă, dar a excelat la învățare. În schimb, celelalte trei s-au dovedit mai temătoare față de dresor”, explică autorii. Cu toate acestea, și cele mai fricoase au reușit, într-o anumită măsură, să învețe unele comenzi.
În ansamblu, studiul a arătat că animalele mai puțin reactive au un potențial mai mare de a învăța comenzile, în timp ce indivizii mai sperioși au nevoie de mai mult timp pentru a le stăpâni. Cercetătorii consideră că, prin observarea nivelului de reactivitate al fiecărui animal, se pot adapta metodele de dresaj în funcție de personalitatea acestuia, obținându-se rezultate mai bune.
Studiul a fost publicat în revista PLOS One.
Păunii pot emite lasere din penele cozii, au descoperit oamenii de știință
Test de cultură generală. Care animal poate comunica prin pământ?
Cântecele de împerechere ale focilor-leopard imită cântecele de leagăn
Viermii care mănâncă oase trăiesc în oceanele lumii de cel puțin 100 de milioane de ani