Opere de artă și gastronomie la Luvru. Cum mutarea Mona Lisei dezvăluie o călătorie culinară ascunsă

Atunci când Muzeul Luvru a anunțat că Mona Lisa va fi mutată în propria galerie dedicată, vestea a stârnit interes și titluri de presă la nivel global. Cu toate acestea, dincolo de zbuciumul din jurul portretului enigmatic al lui Leonardo da Vinci, se află o oportunitate neașteptată pentru vizitatori de a redescoperi una dintre cele mai ignorate comori ale muzeului – Wedding Feast at Cana (1562–1563), de Paolo Veronese.

Cu o suprafață de 6.77×9.94m, această capodoperă din secolul al XVI-lea este cel mai mare tablou de la Luvru și, totodată, una dintre cele mai somptuoase scene gastronomice ale artei Renașterii. Odată cu mutarea Mona Lisei, programată până în 2031, vizitatorii vor avea spațiul și liniștea necesare pentru a savura în detaliu scena banchetului lui Veronese, transformând o simplă vizită la muzeu într-o experiență memorabilă și plină de farmec culinar artistic.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

De ce festinul lui Veronese merită să fie scos în evidență

Eclipsat în prezent de mulțimile care se înghesuie să vadă Mona Lisa, Wedding Feast at Cana a fost mult timp o bijuterie subapreciată. Pictura descrie miracolul biblic în care Iisus transformă apa în vin la o nuntă din Cana, însă interpretarea lui Veronese nu este deloc solemnă. În schimb, el transformă evenimentul sacru într-o somptuoasă sărbătoare venețiană, cu muzicieni, bufoni și o gamă opulentă de delicatese renascentiste.

Istoricii de artă au observat că atenția lui Veronese la detaliile culinare este spectaculoasă. Masa este plină de preparate din carne, fructe proaspete și sticlărie elaborată – un ospăț atât de minuțios redat încât oferă o perspectivă interesantă a obiceiurilor culinare italiene din secolul al XVI-lea.

Pictura, nu doar una cu tentă religioasă, dar și un instantaneu al haute cuisine-ului Renașterii, a inclus totul, de la păuni la sculpturi din marțipan – răsfățuri culinare prețioase care ar fi fost servite la banchete aristocratice.

Cum schimbă jocul mutarea Mona Lisei

Locația actuală a Mona Lisei în Salle des États a fost mult timp un blocaj, vizitatorii dând din coate pentru a vedea micul portret. Odată ce va fi mutată într-o nouă galerie subterană (parte a unui proiect mai amplu de renovare a Luvrului), spațiul va respira din nou. Iar Ospățul de nuntă de la Cana, care este expus chiar vizavi de capodopera lui da Vinci, va primi în sfârșit ceea ce i se cuvine.

În prezent, oamenii se grăbesc să treacă pe lângă pictura lui Veronese fără să o vadă cu adevărat. Dar odată ce mulțimea se va împrăștia, vizitatorii își vor putea petrece timpul examinând detaliile complicate – modul în care lumina captează un pahar de vin, de exemplu, expresiile invitaților, sau chiar autoportretul ascuns al lui Veronese cântând la violă.

Un tur gastronomic al Luvrului

Pentru cei care doresc să își extindă călătoria culinară dincolo de capodopera lui Veronese, Luvrul oferă mai multe opere de artă de inspirație culinară.

Still Lifes de Chardin (secolul al XVIII-lea, aripa Sully)

Still Lifes ale lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin surprind simplitatea mesei burgheze franceze. Tablourile sale The Ray (1728) și The Silver Goblet (1768) prezintă ingrediente umile – pește, pâine, vase de cupru – cu un realism atât de bine executat încât aproape că poți simți aromele din bucătărie.

Roman Banquet Frescoes (Aripa Antichități)

Colecția romană a muzeului Luvru include fresce din Pompei care descriu ospețe antice – dovadă că mâncarea și arta au fost întrepătrunse timp de milenii.

Codul lui Hammurabi, unul dintre cele mai vechi și mai bine conservate seturi de legi scrise din istorie, creat în Mesopotamia antică în jurul anului 1750 î.Hr. sub regele babilonian Hammurabi, și una dintre cele mai importante opere ale Luvrului din camera 227 (aflată în aripa Richelieu), dezvăluie că Hammurabi a fost mai mult decât un rege care a creat cel mai complet cod de legi din antichitate; a fost și un epicurist, iar deliciul său preferat era o tartă de prepeliță puternic condimentată.

În aceeași încăpere, dar în spatele unei alte vitrine, pe un vas vechi de aproximativ 3800 de ani, scrie „Mucegai de bucătărie”.

„Matrițele, ornamentate cu motive animale și femei însărcinate, serveau la prepararea de tarte și prăjituri pentru elita regală. Această ingeniozitate culinară se reflectă și în alte realizări: mesopotamienii, renumiți pentru vin, sunt considerați primii producători cunoscuți de bere și au pus bazele primelor forme de înghețată.”

Într-o altă expoziție, sunt prezentate un set format dintr-o lingură și o furculiță din secolul al XVI-lea din Ceylon (acum Sri Lanka), sculptate în cristal de stâncă și decorate cu rubine poleite cu aur. Lingura era cea mai veche ustensilă de mâncare, furculița fiind o invenție mai recentă. La acea vreme, meșteșugarii din Ceylon lucrau mai ales în fildeș pentru a realiza astfel de obiecte, dar în acest caz a fost folosit cristalul de stâncă, probabil pentru a sublinia raritatea și prestigiul regal.

În Galeria Apollo, „decorată” cu ce a mai rămas din bijuteriile coroanei Franței și construită de regele Ludovic al XIV-lea pentru a-și etala grandoarea, încăperea a fost umplută cu colecțiile exuberante de farfurii și recipiente ale regelui, unele poleite cu aur și sculptate din minerale sau agregate minerale precum lapis lazuli, agat, ametist și jad.

Vasele pentru mâncare ocupă, de asemenea, un loc important în aripa islamică, unde, printre cele aproape trei mii de obiecte expuse se numără farfurii din ceramică, boluri din jad, sticle și ulcioare, precum și boluri din metal.

Pentru vizitatorii inspirați de festinul lui Veronese, Parisul oferă o mulțime de modalități de a aduce la viață masa renascentistă. Le Grand Véfour (Palais-Royal), unul dintre cele mai vechi restaurante din Paris, transpun într-o farfurie rafinamentul unei epoci, servind mâncăruri care par ieșite dintr-o natură statică. Marché des Enfants Rouges, o piață istorică, oferă o degustare autentică cu brânzeturi artizanale, mezeluri și produse proaspete care stau la baza bucătăriilor franceze și italiene din Renaștere. Iar pentru cei care doresc să redescopere arta culinară chiar la ei acasă, cursurile de gătit oferite de La Cuisine Paris îi învață să prepare mâncăruri de epocă, precum tarte cu pere și fripturi cu ierburi.

Astfel, călătoria inițiată în fața tabloului lui Veronese nu se mai termină la ieșirea din Luvru, ci continuă în farfuriile și în bucătăriile Parisului, oferind o modalitate profund personală de a simți, și nu doar de a vedea, gustul istoriei.

Sursa:

https://www.nationalgeographic.com/culture/article/food-art-louvre-museum-paris

Vă recomandăm să citiți și:

Lecții de la Giorgio Armani. „Inteligența este elegantă. Prostia, nu.”

Romanul despre sclavie care te face să râzi. Cum sfidează Percival Everett regulile narațiunilor despre traumă

Georgia „Tiny” Broadwick, prima femeie care a sărit cu parașuta dintr-un avion

Éliphas Lévi: omul care a transformat jocul de cărți într-un univers mistic. De la preot la pionier al tarotului