Validarea: oglinda socială sau ancoră interioară? O explorare a nevoii umane de aprobare

Dorința de a fi văzut, înțeles și acceptat este o parte esențială a condiției umane. Din cele mai timpurii interacțiuni sociale, căutăm semne că aparținem, că suntem apreciați și valoroși, că alegerile noastre sunt corecte. Această căutare, adesea inconștientă, definește validarea. Și nu este doar o nevoie trecătoare, cât o forță puternică ce ne modelează comportamentele, relațiile și percepția asupra propriei persoane. Dar ce e, de fapt, validarea? De ce apare și la cine? Cum ne mișcăm între nevoia naturală de conectare și capcana dependenței de aprobarea exterioară?

Ce este validarea și cum se manifestă?

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Validarea este procesul prin care obținem confirmarea că emoțiile, gândurile, experiențele sau acțiunile noastre sunt justificate, normale sau acceptabile. Este un ecou, un feedback care ne spune că suntem pe drumul cel bun sau că sentimentele noastre sunt împărtășite.

Se manifestă subtil, dar constant, în interacțiunile noastre zilnice. Oamenii folosesc o multitudine de fraze, adesea indirecte, pentru a căuta această confirmare.

Iată o listă de 20 de fraze comune pentru a căuta validare:

1. Crezi că am făcut bine?
2. Nu-i așa că și tu gândești la fel?
3. Sunt normal dacă simt asta?
4. Ești de acord cu mine, nu?
5. Arăt ok în asta?
6. M-ai înțeles, corect?
7. Ce crezi despre decizia asta a mea?
8. Sunt eu ciudat, sau…?
9. Mi se pare doar mie sau chiar e așa?
10. M-ai susține, indiferent care ar fi motivul?
11. Nu crezi că am dreptate?
12. A fost o idee bună, nu?
13. Ai face și tu la fel?
14. Sunt ok cu asta, nu-i așa?
15. Confirmă-mi că nu greșesc.
16. Ce părere ai, e corect?
17. Am nevoie de o a doua opinie.
18. Spune-mi că sunt pe drumul cel bun.
19. Nu mă judeci, nu?
20. Ești de acord cu direcția asta?

Alte manifestări ale nevoii de validare:

Postări frecvente pe social media: căutarea de „like-uri”, comentarii aprobatoare, distribuiri. Așteptarea laudelor: după finalizarea unei sarcini, chiar și una mică. Evitarea confruntării: temerea de a nu fi respins sau criticat. Conformismul excesiv: schimbarea opiniilor sau comportamentului pentru a se potrivi cu grupul. Căutarea aprobării părinților/partenerului: în decizii majore sau minore. Perfecționismul: frica de greșeală care ar putea duce la dezaprobare.

De ce apare nevoia de validare și la cine?

Nevoia de validare are rădăcini adânci în psihologia umană și în evoluția noastră socială. Suntem ființe sociale; supraviețuirea speciei a depins de apartenența la grup. A fi acceptat însemna protecție și resurse. În vreme ce respingerea putea însemna exil și moarte. Astfel, creierul nostru a dezvoltat un sistem de recompensă asociat cu aprobarea socială.

Apare ca o nevoie fundamentală de apartenență – validarea ne confirmă că suntem parte a unui grup. Apare, de asemenea, în procesul dezvoltării sinelui – în copilărie, învățăm despre noi înșine prin ochii și reacțiile celorlalți, iar un feedback pozitiv ajută la construirea încrederii. Apoi, validarea din partea altora ne ajută să ne procesăm emoțiile, confirmând că acestea sunt normale și înțelese. Poate fi și o consecință a reducerii incertitudinii – într-o lume atât de complexă și deseori confuză, derutantă, validarea externă ne poate oferi un sentiment de siguranță în alegerile noastre. Sau al unor experiențe trecute – lipsa validării în copilărie sau experiențe de respingere pot amplifica nevoia de validare ulterioară.

La cine apare?

Nevoia de validare apare la toți oamenii, fiind o componentă normală a interacțiunii sociale. Intensitatea ei variază însă considerabil, fiind preponderentă la persoanele cu stimă de sine scăzută, care caută constant confirmări externe pentru a-și compensa lipsa de încredere interioară. La persoanele care au crescut în medii critice – au învățat că trebuie să se conformeze pentru a evita dezaprobarea. La adolescenți –  perioada adolescenței este marcată de o puternică nevoie de apartenență și validare din partea semenilor. La cei dependenți de relații, care caută aprobarea partenerului pentru fiecare pas. Chiar și artiștii și creatorii, deși aduc inovație, caută adesea recunoaștere pentru munca lor – o formă esențială de validare.

Beneficii și efecte negative. Două tăișuri ale aceleiași monede

Validarea nu este, prin natura sa, un lucru rău. Are beneficii clare, de la construirea încrederii (feedback-ul pozitiv, autentic, ne ajută să ne consolidăm stima de sine), la învățare și creștere (validarea constructivă ne oferă perspective noi și ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile/performanțele/pe noi înșine), conexiune socială (ne simțim mai conectați și înțeleși în relațiile noastre), și recunoașterea efortului (ne motivează să continuăm să muncim și să ne depășim statutul).

Pe de altă parte însă, atunci când căutarea validării devine o dependență, efectele negative se instalează, printre acestea numărându-se pierderea autonomiei (deciziile sunt luate în funcție de ce ar aproba alții, nu de ce este autentic pentru noi), anxietatea și stresul (frica noastră constantă de a nu fi pe plac, de a nu fi suficient de buni), decepția și amărăciunea (așteptările nerealiste duc la frustrare atunci când validarea nu vine), vulnerabilitate la manipulare (oamenii pot fi ușor manipulați prin oferirea sau reținerea validării), lipsa autenticității (persoana își reprimă adevăratele gânduri și sentimente pentru a se conforma), stagnarea personală (evitarea riscurilor și a eșecurilor de teama judecății).

Ce spune nevoia de validare despre tine?

Nevoia excesivă de validare exterioară vorbește despre o dependență de surse externe pentru stima de sine. Sugerează că valoarea personală este percepută ca fiind contingentă, condiționată de aprobarea celor din jur. Indică adesea o lipsă de încredere în propria judecată și o teamă profundă de respingere sau insuficiență.

O persoană care caută constant validare ar putea avea o voce critică interioară puternică, iar feedback-ul pozitiv de la alții servește ca un antidot temporar la această critică internă. Ea poate indica, de asemenea, o experiență timpurie în care validarea a fost condiționată sau a lipsit cu desăvârșire, creând un gol emoțional care este apoi căutat să fie umplut din exterior.

De la aprobare la autonomie: 10 pași concreți pentru a renunța la nevoia de validare

Renunțarea la dependența de validarea externă este un proces. Nu înseamnă să nu mai apreciezi feedback-ul sau complimentele, ci să nu mai lași fericirea și valoarea ta să depindă de ele.

Conștientizează tiparele. Identifică momentele și persoanele de la care cauți cel mai des validare. Ești conștient de frazele pe care le folosești?

Identifică sursa internă. Întreabă-te: „De ce cred că am nevoie de această validare? Ce îmi spun despre mine dacă nu o primesc?” Explorează rădăcinile acestei nevoi.

Definește-ți valorile personale. Stabilește clar ce este important pentru tine, independent de opiniile altora. Creează o listă cu principiile tale de viață.

Practică autocompasiunea. Fii blând cu tine însuți. Acceptă imperfecțiunile și greșelile ca parte a procesului de învățare. Vorbește-ți ție însuți așa cum i-ai vorbi unui prieten drag.

Stabilește obiective interne: concentrează-te pe atingerea propriilor standarde și obiective, nu pe ceea ce i-ar impresiona pe alții. Măsoară succesul prin propriii ochi.

Desprinde-te de social media (parțial). Limitează-ți timpul petrecut pe platforme care încurajează căutarea de „like-uri” și validare superficială. Fă o pauză digitală.

Dezvoltă abilități noi. Concentrează-te pe stăpânirea unor noi aptitudini sau pe aprofundarea unora deja existente. Satisfacția de a învăța și de a progresa vine din interior.

Caută feedback constructiv, nu aprobare. În loc să te întrebi dacă ai făcut bine, întreabă-te ce ai putea îmbunătăți în ceea ce privește o anumită situație. Schimbă scopul interacțiunii.

Asumă-ți riscuri mici. Începe să iei decizii mici fără a căuta aprobarea altora. Experimentează cu a-ți exprima o opinie nepopulară sau a alege ceva ce îți place, chiar dacă alții nu înțeleg.

Celebrează micile victorii autonome. Recunoaște și valorizează momentele în care ai acționat conform valorilor tale, chiar dacă nu ai primit recunoaștere externă imediată.

La final, punctăm din nou ideea conform căreia nevoia de validare este o parte intrinsecă a naturii umane, o oglindă socială care, dacă este folosită cu moderație, ne ajută să ne conectăm și să creștem. Însă, în momentul în care devine o obsesie, oglinda se transformă într-o cușcă, limitându-ne autenticitatea și autonomia. Drumul către o stimă de sine solidă, bazată pe un fundament intern, implică o redefinire a valorii personale. Nu mai depindem de aplauzele exterioare, ci de forța și claritatea vocii noastre interioare. Iar a fi propriul tău validator…este cea mai profundă formă de libertate.

Surse:

https://psychcentral.com/health/steps-to-stop-seeking-approval-from-others

https://www.impossiblepsychservices.com.sg/our-resources/articles/2024/01/19/common-signs-of-validation-seeking-behaviour-in-relationships

https://www.verywellmind.com/how-to-stop-attention-seeking-6823772

https://psychcentral.com/blog/what-drives-our-need-for-approval

https://vegoutmag.com/lifestyle/n-9-cringey-phrases-people-with-low-self-esteem-use-without-realizing-theyre-begging-for-validation/

Vă recomandăm să citiți și:

Martin Seligman și puterea psihologiei pozitive. Cum putem cultiva fericirea și reziliența

Terapia cu frecvență rezonantă. Royal Rife și conspirația vindecării cancerului

7 efecte adverse ciudate ale exercițiilor fizice

Studiile confirmă că oamenii bogați sunt mai egoiști