În 1997, un cimpanzeu de la o grădină zoologică din Suedia i-a uimit pe cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un cimpanzeu i-a uimit pe cercetători. Iată cum! Dacă ai fi vizitat grădina zoologică Furuvik din Gävle, Suedia, prin 1997, era destul de probabil să pleci de acolo cu o piatră în cap. De vină era un cimpanzeu mascul pe nume Santino, care dezvoltase o pasiune, deloc inofensivă, pentru aruncatul cu pietre în vizitatori. Ceea ce a făcut comportamentul lui cu adevărat remarcabil, însă, a fost faptul că nu acționa impulsiv, ci planifica dinainte.

Iată cum un cimpanzeu i-a uimit pe cercetători! Cimpanzeii aruncă obiecte destul de frecvent, dar Santino făcea ceva mult mai complex: își pregătea muniția. În fiecare dimineață, atunci când grădina zoologică era închisă și nu erau vizitatori, traversa șanțul cu apă din incinta sa și aduna pietre. Apoi le depozita în grămezi ascunse, plasate strategic în diferite locuri din incintă. Nu le folosea imediat, ci aștepta ca oamenii să apară.

• Maimuțele amazoniene contractează hepatita B umană, iar defrișările agravează situația
• Test de cultură generală. Care este cel mai rapid rechin din lume?

Când mulțimea se aduna, Santino devenea agitat și începea să arunce pietrele în aer, uneori atât de des încât îngrijitorii spuneau că „ploua cu pietre”. După cum a scris zoologul cognitiv Mathias Osvath într-un studiu din Current Biology, comportamentul avea „un efect instantaneu și dramatic asupra mulțimii” și era o modalitate prin care cimpanzeul provoca reacții la distanță. În primii trei ani ca mascul dominant, Santino arunca pietre rar, pur și simplu pentru că în incintă nu erau destule la îndemână.

Un cimpanzeu i-a uimit pe cercetători cu modul în care se pregătea să arunce cu pietre în vizitatori

Dar din iunie 1997, frecvența acestor „atacuri” a crescut semnificativ, determinând personalul să ia măsuri de siguranță. În 1998, când pietrele naturale s-au împuținat, Santino a inventat altă soluție: a început să spargă bucăți din betonul insulei pe care trăia, lovindu-l până când auzea un sunet de gol, semn că apăruse o fisură, și continua până desprindea o bucată potrivită pentru „arsenalul” lui.

Acest comportament era uluitor, pentru că implica planificare conștientă: Santino își pregătea armele în stare calmă, pentru a le folosi ulterior, când devenea agitat de prezența vizitatorilor. Osvath a explicat că, pentru ca un comportament să fie considerat dovadă de planificare, starea mintală din momentul pregătirii trebuie să difere de cea din momentul acțiunii, exact ca în cazul lui Santino, subliniază IFL Science.

Ce alte „trucuri” avea „în mânecă” Santino?

Mai mult, un studiu ulterior a arătat că Santino a învățat și să se folosească de camuflaj: cum vizitatorii știau de obiceiul lui, ascundea pietrele sub fân sau în spatele obstacolelor naturale, ca să-i ia prin surprindere.

În anii care au urmat, cercetările au arătat că cimpanzeii pot folosi unelte, pot învăța unii de la alții și chiar manifesta comportamente strategice asemănătoare cu cele umane. Iar povestea lui Santino rămâne una dintre cele mai spectaculoase dovezi că planificarea și intenția nu sunt doar trăsături umane și că, uneori, e mai bine să nu enervezi un cimpanzeu inteligent.

Vă recomandăm să citiți și:

Balene ucigașe, gesturi amabile: orcile le oferă hrană oamenilor

Rozătoarele dintr-un oraș american au evoluat pentru a se adapta la viața de oraș

Cea mai scumpă floare din lume. Shenzhen Nongke, orhideea de 200.000 de dolari creată în laborator

Test de cultură generală. Care este cea mai deșteaptă rasă de pisică?