„Lolita, lumina vieții mele, focul șoldurilor mele. Păcatul meu, sufletul meu. Lo-li-ta: vârful limbii făcea o călătorie de trei pași de-a lungul bolții palatine pentru a atinge, la al treilea, dinții. Lo. Li. Ta.”
Sunt câteva dintre rândurile pasionale din tulburătoarul roman „Lolita” al scriitorului rus Vladimir Nabokov, considerat unul dintre cele mai controversate cărți din literatura secolului XX. Publicat la 1 septembrie 1955, romanul de aproximativ 300 de pagini, tradus în zeci de limbi străine și vândut în peste 50 de milioane de exemplare, a stârnit indignare și dezbateri aprinse, fiind cenzurat din cauza temelor abordate, precum pedofilia, sexualizarea minorilor și limbajul explicit, și interzis în mai multe țări, printre care Anglia, Australia, Belgia, Austria și chiar Portugalia, în cea din urmă fiind interzis timp de aproape 20 de ani după prima sa publicare.
Acțiunea cărții este povestită de Humbert Humbert, un profesor de literatură de vârstă mijlocie, un intelectual cultivat, dar profund tulburat, care se mută cu chirie în casa unei văduve, mamă a unei adolescente de 12 ani, dezvoltând o obsesie sexuală devastatoare pentru fiica acesteia, Dolores Haze, pe care o poreclește „Lolita”. Romanul urmărește relația lor transformatoare, în special pentru bărbat, pe măsură ce personajele călătoresc prin Statele Unite. Nabokov explorează, prin vocea lui Humbert, complexitatea minții unui pedofil, obsesia, seducția și autoamăgirea, într-un joc literar seducător care implică inclusiv teme legate de artă, memoria și identitatea americană. Autorul a declarat că a fost motivat de provocarea de a scrie o poveste despre un subiect tabu într-un mod care să fie, în același timp, o operă de artă.
Deși a fost scrisă în engleză, având ca public inițial cititorii americani, „Lolita” și-a găsit prima dată editorul în Franța, la Olympia Press – o editură cunoscută pentru publicațiile îndrăznețe. Cărțile au fost confiscate la granițe, iar romanul a fost interzis în Marea Britanie, Franța și alte țări timp de ani. În SUA, publicarea sa în 1958 a fost însoțită de proteste, dar și de un succes comercial fulminant: 100.000 de exemplare vândute în trei săptămâni. În ciuda interdicțiilor, Olympia Press a continuat să tipărească și să vândă cartea ilicit, crescându-i prețul. Cenzura extinsă nu a reușit să înăbușe apetitul publicului pentru povestea protagonistului elocvent și inteligent al lui Nabokov, Humbert Humbert, care detaliază în aceste memorii ficționale obsesia sa pedofilă și relația cu „nimfeta” de 12 ani – Lolita.
Reacțiile critice au fost extreme. The New York Times a denunțat-o ca fiind „pornografie rafinată”, în timp ce Sunday Times din Londra a numit-o una dintre cele mai bune cărți ale anului și „cea mai murdară carte citită vreodată”. În mod surprinzător, „Lolita” nu a fost niciodată interzisă la nivel național în Statele Unite (deși în Canada a fost supusă unor restricții), posibil datorită precedentului stabilit odată cu decizia onorabilului judecător John M. Woolsey din 1933, care a declarat „Ulise” al lui Joyce ca fiind non-obscen.
„Există două motive la fel de serioase pentru care această carte nu merită atenția niciunui cititor adult. Primul: este plictisitoare, plictisitoare. Plictisitoare într-un mod pretențios, pompos și extrem de ridicol. Al doilea: este respingătoare. Lolita nu este plină de substantive și verbe anglo-saxone și scene descrise explicit de violență sexuală. Depravarea ei este mai rafinată. Domnul Nabokov, al cărui vocabular englezesc ar uimi editorii Oxford Dictionary, nu scrie pornografie ieftină. El scrie pornografie intelectuală. Poate că nu aceasta este intenția lui. Poate că el consideră cartea sa o comedie satirică și o explorare a psihologiei anormale. Cu toate acestea, Lolita este dezgustătoare.” (The New York Times)
„Fără îndoială, este cea mai obscenă carte pe care am citit-o vreodată. Pornografie pură și neîngrădită… Oricine ar publica-o sau ar vinde-o aici ar ajunge cu siguranță la închisoare. Sunt sigur că Sunday Times ar fi de acord, chiar dacă detestă cenzura la fel de mult ca mine.” (Sunday Times)
Vladimir Vladimirovici Nabokov (1899-1977), romancier, poet, traducător și entomolog ruso-american, s-a născut într-o familie aristocratică din Sankt Petersburg. A emigrat din Rusia după Revoluția Bolșevică, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite, unde a devenit cetățean american în 1945. În 1961, s-a mutat în Elveția, unde a și rămas până la sfârșitul vieții. A scris inițial în rusă, dar a devenit celebru la nivel mondial pentru operele sale în limba engleză, remarcându-se prin proza stilizată, complexă și inteligentă. „Lolita” rămâne cea mai cunoscută operă a sa, alături de „Pale Fire” și „Ada or Ardor: A Family Chronicle”.
În ceea ce privește premiile, Vladimir Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal pentru contribuția sa la literatură. De asemenea, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură de mai multe ori, deși nu l-a câștigat niciodată.
A fost căsătorit cu Véra Nabokov (născută Slonim) din 1925 până la moartea sa. Împreună au avut un singur copil, un fiu pe nume Dmitri Nabokov.
Vladimir Nabokov a murit la 2 iulie 1977, la vârsta de 78 de ani, în Montreux, Elveția, în hotelul Montreux Palace, unde locuia de ani buni.
Surse:
https://bookmarks.reviews/lolita/
https://www.peterharrington.co.uk/blog/censure-vs-censorshipbanned-books-and-the-legacy-of-lolita/
5 moduri de a citi o carte mai repede
Biblia deține recordul mondial pentru cea mai vândută carte din istorie
Cartea verde a călătorilor de culoare. Un fel de ghid de supraviețuire în timpul segregării