Ce înseamnă cu adevărat o boală mintală?

Bolile mintale, adesea înțelese greșit și purtătoare de stigmat, reprezintă o realitate care afectează milioane de oameni la nivel global. Dincolo de percepțiile comune și stereotipurile perpetuate de-a lungul timpului, există o multitudine de fapte surprinzătoare, susținute științific, care ne pot schimba perspectiva asupra sănătății mintale.

Bolile mintale sunt incredibil de comune. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 1 din 8 persoane la nivel global trăiește cu o tulburare mintală, iar acest număr este în creștere, în special după pandemie. Nu ești singur/ă, iar prevalența ridicată subliniază necesitatea discuțiilor deschise și a accesului la îngrijire.

• De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?
• Cât de monogami sunt oamenii față de alte mamifere? Se pare că undeva între castori și…

Ele nu sunt un semn de slăbiciune personală. Tulburările mintale sunt afecțiuni medicale complexe, influențate de factori genetici, biologici, psihologici și de mediu, nu de un defect de caracter sau de lipsă de voință. A le privi ca pe o slăbiciune este incorect și dăunător, ele fiind la fel de reale ca diabetul sau bolile de inimă.

Mituri destrămate

Creierul este implicat fizic. Studiile de neuroimagistică (RMN funcțional, PET) arată diferențe structurale și funcționale în creierul persoanelor cu tulburări mintale, inclusiv dezechilibre ale neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină) și conectivitate neuronală alterată. Bolile mintale nu sunt „doar în capul tău” în sens metaforic; ele au o bază biologică detectabilă.

Simptomele pot fi și fizice. Anxietatea poate provoca palpitații, dificultăți de respirație, tensiune musculară, în timp ce depresia poate duce la oboseală cronică și dureri inexplicabile. Corpul nostru răspunde la stresul mental, iar aceste simptome fizice pot fi un semnal că ceva nu este în regulă la nivel psihic, evidențiind legătura strânsă dintre minte și corp.

Copiii pot suferi de boli mintale. Conform CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA), aproximativ 1 din 5 copii și adolescenți suferă de o tulburare mintală diagnosticabilă, deși adesea aceste afecțiuni sunt diagnosticate greșit sau trecute cu vederea. Semne precum schimbări extreme de comportament, dificultăți școlare sau tristețe persistentă la copii necesită atenție medicală specializată.

Tulburările de anxietate sunt cele mai răspândite, afectând mai multe persoane decât orice altă categorie de tulburări mintale. Printre acestea se numără tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică și fobiile.

Tratamentul funcționează. Cercetările arată că o combinație de psihoterapie, medicație și modificări ale stilului de viață poate fi extrem de eficiente în gestionarea și recuperarea din tulburările mintale, cu rate de succes comparabile cu cele pentru bolile fizice. Nu există un „leac magic”, dar cu tratamentul potrivit, majoritatea oamenilor pot duce o viață împlinită.

Nutriția joacă și ea un rol important. O dietă bogată în alimente procesate și zahăr poate influența negativ sănătatea mintală, în timp ce o dietă echilibrată, bogată în acizi grași Omega-3, vitamine și minerale, sprijină funcția cerebrală și starea de spirit. Ceea ce mănânci îți afectează nu doar corpul, ci și mintea, prin intermediul axei intestin-creier.

Somnul este vital pentru sănătatea mintală. Tulburările de somn sunt frecvente în rândul persoanelor cu afecțiuni mintale și pot agrava simptomele, deoarece somnul reglează neurotransmițătorii și ajută la procesarea emoțiilor. Insomnia persistentă sau somnul excesiv pot fi semne ale unei probleme de sănătate mintală sau factori care o agravează.

Exercițiile fizice sunt un antidepresiv natural. Activitatea fizică regulată eliberează endorfine, reduce cortizolul (hormonul stresului) și îmbunătățește tiparele de somn, având efecte antidepresive și anxiolitice semnificative. O plimbare rapidă sau o sesiune de sport pot face minuni pentru starea ta de spirit.

Tulburarea bipolară nu înseamnă doar schimbări de dispoziție rapide. Aceasta este caracterizată prin episoade distincte de manie/hipomanie (stare de spirit euforică sau iritabilă, energie crescută) și depresie, cu durate variabile (zile, săptămâni, luni), nu doar oscilații de dispoziție de la o oră la alta. Fluctuațiile rapide de dispoziție sunt normale; schimbările persistente, extreme și disfuncționale necesită evaluare profesională.

Suicidul este o urgență de sănătate mintală. Gândurile suicidare sunt un simptom al unei suferințe mintale intense și nu trebuie ignorate. Ele necesită intervenție imediată din partea profesioniștilor, iar căutarea ajutorului de urgență este crucială.

Terapia nu este doar pentru „probleme grave”, ci și un instrument puternic pentru creșterea personală. Psihoterapia poate fi utilă pentru oricine dorește să-și îmbunătățească bunăstarea emoțională, să gestioneze stresul, să-și îmbunătățească relațiile ori să dezvolte abilități de coping.

Genetica joacă un rol, dar nu este o condamnare. Anumite gene pot crește vulnerabilitatea unei persoane la tulburări mintale, dar prezența acestor gene nu garantează dezvoltarea bolii. Factorii de mediu și stilul de viață interacționează cu predispoziția genetică, aceasta, la rândul ei, fiind un factor de risc, nu o certitudine, având în vedere faptul că se pot lua măsuri preventive.

Izolarea socială agravează bolile mintale. Oamenii sunt ființe sociale, iar lipsa conexiunilor semnificative poate duce la depresie, anxietate și chiar la declin cognitiv. Singurătatea a fost asociată cu un risc crescut de mortalitate, prin urmare, menținerea legăturilor sociale este o parte importantă a sănătății mintale.

Recuperarea este un proces, nu o destinație. Recuperarea implică învățarea unor noi strategii de coping, dezvoltarea rezilienței și gestionarea simptomelor pe termen lung, nu neapărat o „vindecare” totală. E ca un drum lung, cu urcușuri și coborâșuri, dar care duce spre o viață mai bună.

Crizele de sănătate mintală sunt adesea o reacție la stresul extrem. Când capacitatea noastră de a face față este copleșită de evenimente majore (pierdere, traumă, doliu), riscul de a dezvolta sau agrava o tulburare mintală crește semnificativ. Astfel, stresul este mai mult decât o stare de spirit – este un declanșator real.

Terapia nu înseamnă doar „statul pe canapea”. În realitate, există o multitudine de abordări, de la terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sau cea dialectic-comportamentală (TDC) până la terapii prin artă sau de grup. Secretul este să găsești tipul de terapie care se potrivește cu personalitatea și nevoile tale, depășind astfel vechile stereotipuri.

Psihiatrul, care este medic specializat în psihiatrie, este singurul care poate prescrie medicamente și poate oferi, de asemenea, psihoterapie. Psihologul, deși poate oferi psihoterapie și diagnostichează tulburări, nu este medic și nu poate prescrie tratament medicamentos. Cunoașterea acestei distincții este esențială pentru a alege specialistul potrivit pentru nevoile tale. Altfel spus, te duci la un PSIHIATRU când ai nevoie de un diagnostic medical oficial, de medicamente sau când problema este severă (de exemplu, psihoza, depresia majoră, tulburarea bipolară). Și te duci la un PSIHOLOG când ai nevoie de consiliere, psihoterapie pentru a gestiona problemele prin vorbire și schimbare comportamentală, sau pentru o evaluare psihologică detaliată.

Fiecare experiență cu o boală mintală este unică. Chiar dacă două persoane au același diagnostic, simptomele, severitatea și răspunsul la tratament pot varia semnificativ din cauza diferențelor individuale biologice, psihologice și experiențiale. Nu există o poveste identică; fiecare persoană are o călătorie unică.

Tehnologia are un impact mixt. În timp ce rețelele sociale pot contribui la anxietate și depresie prin comparație socială și presiune, tehnologia oferă și instrumente utile precum aplicații de mindfulness, platforme de telemedicină și resurse educaționale pentru sănătatea mintală. Folosită cu înțelepciune, tehnologia poate fi un aliat.

Speranța și recuperarea sunt întotdeauna posibile. Indiferent de gravitatea sau cronicizarea unei tulburări mintale, există întotdeauna strategii, suport și resurse care pot îmbunătăți calitatea vieții și pot duce la o formă de recuperare. Nu renunța niciodată la speranță: ajutorul este disponibil.

Surse:

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-disorders

https://www.nimh.nih.gov/health/topics

https://www.psychiatry.org/patients-families/what-is-mental-illness

Vă mai recomandăm să citiți și:

Puterea speranței: de ce speranța este esențială pentru sănătatea mintală

Ce legătură are temperatura mâncării cu sănătatea mintală și cea digestivă

Stigmatizarea bolilor de sănătate mintală continuă să fie alarmant de ridicată

Criza sănătății mintale în Europa: 1 din 3 oameni suferă în tăcere și nu primește tratament