Oamenii de știință au descoperit că vechile lacuri marțiene ar fi putut supraviețui timp de decenii, în ciuda temperaturilor de îngheț.
Folosind un model climatic nou adaptat, cercetătorii au demonstrat că un strat subțire de gheață sezonieră ar fi putut capta căldura, protejând apa lichidă de dedesubt.
Lacurile mici de pe Marte, în perioada sa timpurie, ar fi putut rămâne în stare lichidă timp de decenii, chiar dacă temperaturile medii ale aerului erau mult sub punctul de îngheț. Cercetările recente sugerează că frigul nu a fost neapărat un impediment pentru existența apei la suprafața Planetei Roșii.
Cercetătorii de la Universitatea Rice au utilizat un model climatic modificat pentru Marte pentru a explora dacă lacurile ar fi putut supraviețui în locuri precum Craterul Gale, situat lângă ecuatorul planetei.
Rezultatele arată că lacurile puteau rămâne lichide sub un strat subțire de gheață sezonieră timp de decenii, atâta timp cât condițiile climatice generale rămâneau stabile. Această descoperire răspunde unei întrebări vechi: Marte prezintă numeroase dovezi geologice ale apei, însă modelele climatice indicau că planeta ar fi fost prea rece pentru a o susține.
Studiul, publicat în AGU Advances, oferă o explicație pentru modul în care lacurile ar fi existat fără un climat cald. Simulările au arătat că un strat subțire de gheață funcționa ca un „capac” izolator, limitând evaporarea și pierderea de apă, permițând în același timp luminii solare să încălzească lacul în perioadele mai blânde ale anului.
„Acest strat de gheață sezonier se comportă ca o pătură naturală pentru lac”, a explicat Kirsten Siebach, co-autor al studiului.
„Izolează apa iarna și îi permite să se topească vara. Deoarece gheața este subțire și temporară, ar lăsa puține urme, ceea ce ar explica de ce roverele nu au găsit semne clare de gheață perenă sau glaciare în acele zone.”
Echipa a adaptat un cadru de modelare climatică numit Proxy System Modeling, utilizat inițial pe Pământ pentru a reconstrui climatele antice folosind indicatori precum inelele copacilor, scrie ScienceDaily.
Cercetătorii s-au bazat pe datele colectate de rovere, folosind formațiunile stâncoase și depozitele minerale ca indicatori ai climei de acum 3,6 miliarde de ani.
Noul model, denumit LakeM2ARS, a simulat scenarii bazate pe măsurătorile roverului Curiosity. Cercetătorii au luat în calcul factori precum lumina solară mai slabă din trecut, atmosfera bogată în dioxid de carbon și gravitația redusă a planetei.
Rezultatele sugerează că Marte ar fi putut susține apă lichidă pe tot parcursul anului chiar și într-un climat destul de rece, un ingredient cheie pentru medii propice vieții.
Cercetătorii plănuiesc acum să aplice modelul LakeM2ARS și în alte bazine marțiene pentru a vedea dacă lacuri similare ar fi putut exista peste tot pe planetă.
Cum au ajuns mai multe roci albe bizare pe planeta Marte?
Oamenii de știință ruși construiesc un motor cu plasmă care ar putea ajunge pe Marte în 30 de zile
Noi dovezi arată că Marte a fost o „planetă albastră” cu mult timp în urmă