Analizele ADN arată cine ar fi fost ultimul șaman siberian

Rămășițele mumificate vechi de secole ale populațiilor indigene din Siberia scot la iveală detalii surprinzătoare despre istoria lor genetică, pe o perioadă vastă: dinaintea, din timpul și de după cucerirea teritoriilor lor de către Rusia. Un nou studiu arată, printre altele, cine ar fi fost ultimul șaman siberian: o femeie îngropată într-o rochie de lână roșie; părinții acesteia erau rude apropiate.

Arheologii au recuperat rămășițele mumificate natural a peste 100 de iacuți indigeni, îngropați în Siberia între secolele al XIV-lea și al XIX-lea. Analiza ADN-ului acestora indică faptul că iacuții le-au rezistat încercărilor de cucerire și creștinare ale Imperiului Rus într-un mod rar întâlnit în rândul populațiilor indigene.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

Cercetarea detaliază investigațiile arheogenetice desfășurate în Iacutia (Republica Saha), o regiune din nord-estul Siberiei și una dintre cele mai reci zone de pe planetă. După aproape 16 ani de săpături arheologice, cercetătorii au descoperit 122 de indivizi din patru regiuni ale Iacutiei, datând din perioade de dinainte și de după începutul cuceririi Siberiei de către Imperiul Rus, în 1632. ADN-ul acestora a fost analizat pentru a determina dacă dominația rusă a modificat structura genetică a iacuților.

Studiul a fost publicat în revista Nature.

Originea iacuților

Rezultatele arată că originile genetice ale iacuților moderni datează din secolele XII-XIII, confirmând tradițiile lor orale. Spre deosebire de alte cuceriri coloniale, precum cea hispanică din Americi, nu există dovezi solide ale unui declin demografic major sau ale unui amestec genetic semnificativ între ruși și iacuți.

„Analizele arată că moștenirea genetică a iacuților a rămas stabilă din secolul al XVI-lea până în prezent. Prin urmare, nu a existat o cucerire prin înlocuire demografică, probabil din cauza dificultăților logistice de a se stabili într-un mediu atât de extrem”, a declarat Perle Guarino-Vignon, cercetătoare postdoctorală la Centrul de Cercetare Saint-Antoine (Franța).

Cercetătorii au studiat și microbiomul oral al iacuților, analizând dinții și placa dentară a mumiilor. Deși se așteptau ca acesta să se fi modificat odată cu introducerea alimentelor aduse de coloniștii ruși, precum orzul, secara și tutunul, microbiomul s-a dovedit surprinzător de stabil. Mormintele indică, de asemenea, că șamanismul tradițional a continuat până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, mult după încercările Rusiei de creștinare, notează Live Science.

Cine a fost ultimul șaman siberian?

Ultimul șaman siberian, o femeie de aproximativ 30 de ani, decedată acum peste 250 de ani, a oferit o revelație genetică neașteptată: părinții ei erau rude de gradul al doilea. Aceștia ar fi putut fi frați cu un singur părinte comun, unchi și nepoată, mătușă și nepot sau bunic și nepoată, a explicat Ludovic Orlando, genetician molecular la CNRS (Franța).

Descoperită într-un sit din centrul Iacutiei, numit Us Sergue, și identificată de către cercetători drept UsSergue1, femeia a fost îngropată într-un sicriu din trunchi de copac, purta mai multe straturi de haine, inclusiv o căciulă tradițională iacută Ushanka și jambiere de piele. Deși rochia roșie de lână era confecționată din pături importate, ea avea și obiecte specifice șamanilor indigeni, precum o „centură de castitate”. În apropiere, arheologii au descoperit trei schelete de cai, unul dintre ele având accesorii cu motive similare rochiei femeii.

„O interpretăm pe UsSergue1 ca pe o întruchipare a clanului său”, a spus Orlando, o modalitate prin care acesta „și-a păstrat tradițiile spirituale și culturale”. Deși creștinismul era în ascensiune în acea perioadă, „unele clanuri iacute au rezistat și le-au rămas fidele tradițiilor lor, inclusiv șamanismului”.

Nivelul ridicat de consangvinizare al acestei femei a fost însă o surpriză. Deși mai mulți indivizi înrudiți au fost găsiți îngropați în apropiere, UsSergue1 era cel mai consangvinizat dintre toți. Totuși, cercetătorii subliniază că alte morminte de șamani nu prezintă astfel de trăsături, ceea ce sugerează că acest aspect nu era o condiție pentru statutul spiritual.

„Conservarea în acest mediu este fără egal. Corpurile erau atât de bine păstrate încât am putut efectua autopsii”, a declarat Éric Crubézy, antropolog biologic la CNRS. În plus, hainele și bijuteriile s-au conservat aproape intact, oferind o oportunitate rară de a corela datele biologice cu cele culturale.

Vă recomandăm să citiți și:

Wolfram von Eschenbach: cavalerul-poet care a reinventat legenda Graalului

Test de cultură generală. Când au fost inventate închisorile?

Un nou studiu sugerează că oamenii arhaici erau vânători pretențioși

Fosilele de Anaconda arată de ce sunt acești șerpi atât de mari