Cum a fost creată logoterapia în lagărele de concentrare naziste. Viktor Frankl, psihiatrul care a descoperit că sensul vieții poate salva un om

Viktor Emil Frankl s-a născut la Viena, la 26 martie 1905, într-o familie evreiască modestă, și de la o vârstă fragedă a manifestat un interes neobișnuit pentru psihologie și pentru modul în care funcționează mintea umană. La șaisprezece ani coresponda deja cu Sigmund Freud, iar la nouăsprezece ani i-a trimis acestuia un scurt manuscris despre mimică și mecanismele psihologice ale afirmării și negării, text pe care Freud l-a recomandat spre publicare și care a apărut trei ani mai târziu în International Journal of Psychoanalysis. În biografia oficială a Institutului Viktor Frankl este menționat că după finalizarea doctoratului în medicină în 1930, Frankl a profesat în psihiatrie cu pacienți cu risc suicidar.

Frankl a fost fascinat încă din tinerețe de ceea ce îi motivează pe oameni să continue să trăiască chiar și în situații-limită, în condiții de suferință extremă, depresie profundă sau dispariția aparent totală a sensului. Încă din anii 1920, când colabora cu Alfred Adler, unul dintre fondatorii psihologiei moderne și creatorul psihologiei individuale, Frankl a început să dezvolte ideea că forța motivațională primară a oamenilor nu este plăcerea, așa cum susținea Freud, și nici dorința de putere, cum credea Adler, ci căutarea sensului. Această poziție teoretică l-a costat excluderea din cercul lui Adler.

• O unealtă preistorică din os de elefant este cea mai veche descoperită vreodată în Europa
• Unul dintre cele mai bine păzite secrete înainte de 1989: data reală a naşterii lui Nicolae…

Câțiva ani mai târziu, mai exact în 1930, urmându-și propriile convingeri, lucra deja intens cu pacienți cu risc suicidar (în special femei) și adolescenți, tratând peste trei mii de astfel de cazuri în acea perioadă și rafinând teoria pe care o numea logoterapie, de la cuvântul grecesc logos, care înseamnă „sens”.

În 1938, atunci când Germania nazistă a anexat Austria, viața lui Frankl s-a schimbat radical. A fost forțat să-și mute cabinetul în casa părinților, i-a fost retras dreptul de a profesa ca medic și a fost obligat să adopte prenumele „Israel”. În 1940, a devenit șeful departamentului de neurologie al Spitalului Rothschild, singurul spital din Viena care mai primea pacienți evrei. În această perioadă, potrivit Simply Psychology, Frankl a sabotat în secret procedurile naziste prin falsificarea deliberată a diagnosticelor, declarând unii pacienți apți de muncă sau recuperabili, pentru a-i salva de la deportare și eutanasiere. În 1941, a obținut o viză de imigrare în Statele Unite, însă a ales să nu o folosească, refuzând să-și părăsească părinții în fața pericolului iminent.

În septembrie 1942, după ce soția sa a fost forțată să facă un avort de către autoritățile naziste, Viktor Frankl a fost arestat împreună cu soția și cu părinții lui și deportat în ghetoul Terezín, la nord de Praga. În lagăr, Frankl a organizat programe de prevenire a suicidului și a ținut prelegeri publice pe teme medicale și psihologice, folosind tehnici logoterapeutice pentru a-i sprijini pe prizonierii deprimați să găsească sens și motive pentru a continua să trăiască, în ciuda condițiilor inumane. Din 1942 până în 1945, Frankl a fost deportat în patru lagăre diferite, inclusiv Auschwitz și sublagăre ale complexului Dachau, precum Türkheim, soția, părinții și fratele acestuia fiind uciși.

Pe parcursul celor trei ani petrecuți în detenție, Frankl a observat ceva remarcabil, ceea ce avea să descrie mai târziu în lucrările sale. Cei care supraviețuiau cel mai bine nu erau neapărat cei mai puternici fizic, ci aceia care reușeau să găsească un scop sau un sens în suferința lor, fie că era vorba despre dorința de a revedea pe cineva drag, fie despre nevoia de a împlini o misiune sau de a crea ceva după eliberare. Cei care își pierdeau credința în viitor și nu mai vedeau niciun scop își pierdeau rapid și voința de a trăi, cedând psihic sau chiar fizic.

După eliberare, în 1945, Frankl s-a întors la Viena devastat de pierderea întregii familii, cu excepția surorii sale care fugise în Australia. S-a concentrat imediat pe reconstruirea manuscrisului despre logoterapie confiscat la Auschwitz și, într-un singur capitol, și-a descris experiențele din lagăre. Editorul l-a îndemnat să extindă acea parte, iar în 1946 a fost publicată cartea cu titlul original „Ein Psychologe erlebt das Konzentrationslager”. În 1959, cartea a fost tradusă în engleză sub titlul „Man’s Search for Meaning”, devenind rapid un fenomen global. Cartea s-a vândut până în prezent în aproximativ 16 milioane de exemplare, fiind tradusă în peste 50 de limbi străine, susțin sursele editurii Beacon Press. Într-un sondaj realizat în 1991 de Biblioteca Congresului și Book of the Month Club, lucrarea a fost desemnată una dintre cele zece cărți cele mai influente din Statele Unite.

Logoterapia lui Frankl propune că oamenii pot suporta aproape orice suferință atâta timp cât găsesc un sens în ea. Conform teoriei sale, există trei modalități prin care putem descoperi sensul vieții: prin realizarea unei acțiuni sau crearea unei opere, prin trăirea unei experiențe umane semnificative, în special una care implică iubire, și prin alegerea atitudinii noastre în fața suferinței inevitabile. Această ultimă cale a devenit esența învățăturilor sale, deoarece Frankl credea că atunci când nu mai putem schimba o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine. El susținea că libertatea finală a omului nu poate fi luată, indiferent de circumstanțe, și aceasta este libertatea de a-și alege atitudinea în fața oricărei situații date.

Frankl și-a petrecut restul vieții predând, scriind și rafinând logoterapia, numită a treia școală vieneză de psihoterapie, după psihanaliza lui Freud și psihologia individuală a lui Adler. A fost profesor de neurologie și psihiatrie la Universitatea din Viena timp de aproape patru decenii, a ținut prelegeri la peste două sute de universități din întreaga lume, inclusiv Harvard și Stanford, a scris treizeci și nouă de cărți și a primit douăzeci și nouă de doctorate onorifice. S-a recăsătorit în 1947 (soția lui se numea Eleonore Schwindt), iar împreună au avut o fiică, Gabriele, care a devenit psiholog pentru copii.

Frankl a murit la Viena, la 2 septembrie 1997, la vârsta de nouăzeci și doi de ani, dar moștenirea sa continuă să influențeze generații întregi de terapeuți, cercetători și oameni obișnuiți din întreaga lume. Logoterapia a fost integrată în terapia cognitiv-comportamentală, în terapia de acceptare și angajament, și în prevenirea burnout-ului. Mesajul central al lui Frankl rămâne la fel de actual astăzi ca în 1946: suferința este o parte inerentă a vieții, dar ceea ce conferă demnitate umană este capacitatea noastră de a alege cum răspundem la ea. El a demonstrat prin propria viață că sensul nu este ceva pe care îl căutăm și îl găsim o dată pentru totdeauna, ci este ceva ce descoperim continuu prin alegerile pe care le facem, prin oamenii pe care îi iubim și prin modul în care alegem să privim propriile circumstanțe.

Surse:

www.beacon.org/Mans-Search-for-Meaning-P602.aspx

https://www.viktorfrankl.org/biography.html

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8763215/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști

Han van Meegeren și operele lui Vermeer. Maestrul falsificator care i-a păcălit pe naziști

Cele mai faimoase opere literare arse de naziști. Cărți interzise care au supraviețuit istoriei

Noor Inayat Khan, prințesa spioană. A strigat „Libertate” înainte să fie împușcată în cap de naziști