Microbii de la Fukushima duc o viață surprinzător de „obișnuită” în inima radiațiilor

În punctele fierbinți ale planetei, unde nivelul de radiații este letal pentru majoritatea formelor de viață, natura ne surprinde adesea cu adaptări bizare: de la ciuperci care par să se hrănească cu energie nucleară, până la o explozie de diversitate a speciilor de vertebrate acolo unde intervenția umană a încetat.

Însă, o poveste diferită a apărut la centrala nucleară Fukushima Daiichi din Japonia. Acolo, în camera de sub reactor, o comunitate de microbi s-a cuibărit în întuneric încă din 2011, când cutremurul și tsunami-ul au inundat instalația cu apă de mare.

• Un nou studiu schimbă tot ce știam despre modul în care funcționează memoria
• Oamenii de știință au descoperit cheia pentru supraviețuirea celulelor cerebrale

În alte locuri puternic radioactive, organismele tind să dezvolte trăsături noi și subtile pentru a supraviețui. Ceea ce face comunitățile microbiene de la Fukushima atât de remarcabile, conform descoperirilor recente ale cercetătorilor, este faptul că acestea nu par să aibă nicio adaptare specială.

Povestea lor nu este una a evoluției accelerate, ci una a rezilienței pure, facilitată de trăsături care le permit să supraviețuiască în condiții în care alte organisme ar eșua, scrie ScienceAlert.

Accidentul din martie 2011 a dus la acumularea unor cantități uriașe de apă radioactivă în clădirile reactoarelor. Inginerii au observat în această apă formațiuni care semănau izbitor cu straturile de microbi (biofilme).

O curiozitate biologică

Aceasta nu este doar o curiozitate biologică: dezafectarea unei centrale nucleare este un proiect care durează decenii, iar microbii pot accelera coroziunea metalelor și pot reduce vizibilitatea în apă, complicând grav operațiunile de curățare.

O echipă condusă de biologii Tomoro Warashina și Akio Kanai de la Universitatea Keio din Japonia a prelevat probe din apa extrem de radioactivă a camerei toroidale și a efectuat secvențierea genetică a microorganismelor. Bazându-se pe studii anterioare și pe microbii găsiți la Cernobîl, cercetătorii se așteptau să găsească specii celebre pentru rezistența lor la radiații, cum ar fi Deinococcus radiodurans. În schimb, au găsit ceva surprinzător.

Organismele dominante aparțineau genurilor Limnobacter și Brevirhabdus, bacterii care se găsesc în mod normal în mediile marine, unde oxidează compuși anorganici precum sulful și manganul. Deși apa era puternic radioactivă, aceste specii nu aveau o rezistență specială la radiații.

„Acest lucru sugerează că nivelul de radiații ionizante nu a fost suficient de ridicat pentru a împiedica creșterea comunităților microbiene într-un mod care să favorizeze exclusiv speciile extremofile”, au notat cercetătorii.

Un mediu extraordinar

Piesa crucială a puzzle-ului este faptul că acești microbi trăiau probabil în biofilme, adică în „covoare” de microorganisme protejate de o matrice gelatinoasă extracelulară. Această structură le-ar fi putut oferi un nivel de protecție fizică împotriva radiațiilor din cameră.

Dacă microbii care construiesc biofilme sunt cei mai predispuși să supraviețuiască în apele radioactive, acesta este un factor de risc predictibil pentru coroziunea structurilor metalice ale centralei.

Ceea ce este cu adevărat fascinant la Fukushima este faptul că radiațiile nu au forțat viața spre strategii de supraviețuire ciudate. În schimb, ele au creat un mediu extraordinar unde o viață destul de obișnuită a reușit, pur și simplu, să reziste. Este o dovadă a modului în care natura își găsește loc în cele mai ostile colțuri, chiar și fără „trucuri” biologice avansate.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Applied and Environmental Microbiology.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Premierul Japoniei a mâncat pește prins la Fukushima

Un pește prins în zona centralei nucleare Fukushima avea radioactivitate de 180 de ori peste limita de siguranță 

Noi imagini din interiorul centralei Fukushima au stârnit îngrijorare

Anunțul Japoniei despre radioactivitatea apei din mare în apropiere de Fukushima