Telescopul Hubble a surprins ultima suflare a unei stele aflate pe moarte

Hubble a surprins ultima suflare a unei stele muribunde. La aproximativ 1.000 de ani-lumină distanță, în constelația Lebăda (Cygnus), o stea își joacă ultimul act. Însă nu dispare în liniște: telescopul spațial Hubble al NASA a surprins această etapă finală într-un detaliu impresionant.

Nebuloasa Ou, numită astfel datorită „gălbenușului” (steaua) înconjurat de „albuș” (nori de gaz și praf), este un obiect extrem de dinamic. Două fascicule gemene de lumină străpung o succesiune de arcuri ondulate, ca niște valuri înghețate în timp. Spre deosebire de majoritatea nebuloaselor, care strălucesc datorită ionizării gazului, lumina de aici provine direct de la steaua muribundă, care răzbate prin golurile din învelișul său prăfos.

• De ce copiii își mănâncă secrețiile nazale?
• Care este legătura dintre zgomotul traficului și colesterol?

Imaginea cu ultima suflare a unei stele muribunde nu este doar spectaculoasă, ci și un instrument științific valoros pentru studierea evoluției stelare. Nebuloasa Ou este o nebuloasă preplanetară, o etapă timpurie a unei nebuloase planetare, adică un înveliș luminos de gaz și praf expulzat de o stea asemănătoare Soarelui aflată la final de viață.

Potrivit NASA, aceasta este „prima, cea mai tânără și cea mai apropiată nebuloasă preplanetară descoperită vreodată”.

Ce sunt nebuloasele planetare?

Deși denumirea poate induce în eroare, nebuloasele planetare nu au legătură directă cu planetele. Ele furnizează însă materia primă din care se pot forma viitoare sisteme stelare cu planete, așa cum este și sistemul nostru solar.

Pentru că faza preplanetară durează doar câteva mii de ani (o clipă la scara cosmică), Nebuloasa Ou le oferă cercetătorilor ocazia rară de a observa aproape în timp real procesul de ejectare a materialului stelar. În timp, nucleul stelei se va încălzi și mai mult, va începe să ionizeze gazul din jur, iar nebuloasa va ajunge să strălucească prin propria lumină, marcând următoarea etapă a evoluției sale, explică Space.com.

Ce putem învăța studiind ultima suflare a unei stele muribunde?

Primele observații s-au concentrat asupra tiparelor remarcabil de simetrice din structură. Tocmai această ordine îi face pe cercetători să creadă că nu este vorba despre efectele unei explozii violente de tip supernovă. Cel mai probabil, forma indică „o serie coordonată de evenimente de erupție insuficient înțelese în nucleul îmbogățit în carbon al stelei muribunde”, notează NASA. Iar acest aspect necesită investigații suplimentare.

Prin combinarea observațiilor mai vechi cu imagini recente obținute de Hubble, astronomii au realizat cel mai detaliat portret de până acum al structurii stratificate a Nebuloasei Ou, obținând indicii noi despre modul în care stelele aflate la final de viață modelează materia care, într-un final, va contribui la nașterea unor noi generații de stele și planete.

Vă recomandăm să citiți și:

A fost descoperită o gaură neagră care emite mai multă energie decât Steaua Morții

Dovezi rare obținute de fizicieni din SUA dezvăluie că materia apare din „nimic” în vidul cuantic

Telescopul Webb a găsit cea mai îndepărtată galaxie detectată vreodată: „Nu seamănă deloc cu ce am prezis”

De ce galaxiile vecine „fug” de noi? Oamenii de știință au elucidat un mister vechi de 50 de ani