În 1869, într-o Europă în care relațiile între persoane de același sex erau pedepsite penal, un scriitor austro-ungar publica anonim un pamflet în care propunea un termen nou pentru a descrie o realitate deja existentă, dar tratată exclusiv ca infracțiune. Cuvântul era „homosexualitate”. Autorul, Karl Maria Kertbeny, nu a schimbat doar vocabularul epocii, ci cadrul întregii dezbateri despre identitate, sexualitate și drepturi individuale. Astăzi, conceptul pare familiar. Însă la momentul apariției sale, a modificat limbajul prin care era descris comportamentul uman și, implicit, felul în care oamenii erau judecați de lege și de societate.
Karl Maria Kertbeny s-a născut în 1824 la Viena, într-o familie de origine maghiară, și a crescut la Budapesta. A fost jurnalist, traducător și scriitor, interesat de literatură, politică și drepturile civile. A tradus autori germani în maghiară și a menținut contacte cu cercuri intelectuale europene, fiind preocupat de libertatea de exprimare și de reformele sociale. Interesul său pentru sexualitate nu a fost inițial academic. Potrivit notelor sale personale, experiența care i-a marcat decisiv gândirea a fost sinuciderea unui prieten, persecutat și șantajat din cauza orientării sale sexuale. Episodul l-a determinat să reflecteze asupra modului în care legea și societatea stigmatizau anumite comportamente private.
În acea perioadă, multe state europene pedepseau relațiile între persoane de același sex. În spațiul german, legislația cunoscută ulterior drept Paragraful 175 incrimina aceste relații, considerându-le infracțiuni împotriva moralității publice. Kertbeny a decis să intervină în dezbaterea juridică folosind instrumentul care avea cea mai mare putere: limbajul. În 1869, în timpul unei dezbateri despre reforma codului penal prusac, a publicat două broșuri anonime în care critica sancționarea penală a relațiilor între persoane de același sex. Pentru a susține că aceste comportamente nu reprezintă un viciu moral sau o alegere deliberată, el a introdus termenii „homosexual” și „heterosexual”.
Ideea era radicală pentru epocă. În loc să descrie comportamentul ca pe un act condamnabil, Kertbeny susținea că orientarea sexuală este o caracteristică inerentă a individului, nu o abatere voluntară. Cu alte cuvinte, ceea ce era tratat ca infracțiune trebuia înțeles ca trăsătură personală, nu ca delict.
Prin această perspectivă, discuția se muta din zona morală în cea a identității și a drepturilor civile. Dacă orientarea nu este aleasă, argumenta el, pedepsirea ei nu poate fi justificată.
Termenii propuși de Kertbeny au fost preluați ulterior de medici, psihologi și juriști, intrând treptat în limbajul științific și juridic al secolului XX.
Impactul conceptului a fost amplificat de dezvoltarea sexologiei moderne. La sfârșitul secolului al XIX-lea, cercetători precum Richard von Krafft-Ebing, psihiatru și sexolog austro-german, autorul lucrării influente Psychopathia Sexualis (1886), și ulterior Magnus Hirschfeld, medic și activist german care a fondat în 1919 Institutul pentru Știința Sexualității la Berlin, au adoptat termenul „homosexualitate” în lucrările lor, contribuind la transformarea subiectului într-un domeniu de studiu științific.
Această schimbare a avut efecte ambivalente. Pe de o parte, orientarea sexuală a început să fie analizată medical, reducând interpretările exclusiv morale. Pe de altă parte, pentru o perioadă, a fost clasificată ca patologie, reflectând limitele cunoașterii epocii. Abia în 1973, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat homosexualitatea din manualul său de diagnostic al tulburărilor mentale, marcând o schimbare majoră în abordarea științifică și socială. Vocabularul introdus în 1869 a rămas însă fundamental: fără el, aceste dezbateri nu ar fi avut un cadru conceptual clar.
Istoricii subliniază că viziunea lui Kertbeny nu coincide pe deplin cu perspectivele contemporane asupra identității. El vedea orientarea sexuală în termeni relativ rigizi și nu anticipa complexitatea actuală a discuțiilor despre gen și identitate. De asemenea, impactul direct al broșurilor sale a fost limitat în timpul vieții. Kertbeny nu a devenit o figură publică majoră, iar contribuția sa a fost recunoscută pe scară largă abia în secolul XX.
Totuși, introducerea acestor termeni a modificat cadrul dezbaterii și a oferit un nou mod de a formula problema în spațiul public. Uneori, istoria nu este schimbată prin legi sau revoluții, ci prin redefinirea cuvintelor pe care le folosim.
Karl Maria Kertbeny a murit la 23 ianuarie 1882, la Budapesta, la vârsta de 57 de ani. Cauza exactă a morții nu este documentată cu precizie în sursele istorice disponibile. A fost înmormântat într-un cimitir din capitala Ungariei, iar pentru mult timp numele său a rămas aproape necunoscut în afara cercurilor specializate.
Surse:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3913702/
https://outhistory.org/exhibits/show/heterohomobi/karlmaria