Misiunea DART dezvăluie că asteroizii aruncă „bulgări de zăpadă cosmici” unii în alții

Imaginile de la misiunea DART a NASA au scos la iveală dungi palide pe suprafața lunii Dimorphos, dovezi ale unor „bulgări de zăpadă cosmici” care plutesc lent de pe asteroidul părinte, Didymos.

Descoperirea oferă prima dovadă vizuală directă că lumina solară poate roti asteroizii suficient de repede pentru a arunca resturi care aterizează pe companionii lor. Acest lucru arată că asteroizii din apropierea Pământului sunt mult mai activi decât se credea anterior.

• Creierul astronauților păstrează amintirea gravitației chiar și după luni în spațiu
• ADN-ul poate fi construit într-un mod nemaivăzut până acum, arată un nou studiu

Aproximativ 15% dintre asteroizii care trec pe lângă Pământ au un companion mai mic care îi orbitează. Aceste perechi sunt cunoscute sub numele de sisteme de asteroizi binari.

O echipă de cercetare condusă de Universitatea din Maryland (UMD) a descoperit acum că aceste sisteme sunt mult mai dinamice decât s-a anticipat: cele două corpuri pot schimba roci și praf prin impacturi blânde, care le remodelează suprafețele pe parcursul a milioane de ani.

Descoperirea provine dintr-o analiză amănunțită a imaginilor surprinse de sonda DART în 2022, chiar înainte de coliziunea intenționată cu luna Dimorphos. Oamenii de știință au observat dungi luminoase, în formă de evantai, pe suprafața satelitului, fiind prima dovadă vizuală că materialul poate călători natural de la un asteroid la altul.

Detectarea unor dungi ascunse

„La început, am crezut că este ceva în neregulă cu camera sau cu procesarea imaginilor”, a explicat Jessica Sunshine, profesor la UMD și autor principal al studiului. „Dar după ce am curățat datele, am realizat că modelele erau consistente cu impacturi de viteză mică, asemenea unor bulgări de zăpadă cosmici aruncați de pe un corp pe altul.”

Observațiile confirmă vizual un proces numit efectul YORP. În acest fenomen, lumina solară accelerează treptat rotația asteroizilor mici. Pe măsură ce viteza de rotație crește, materialul nefixat de pe suprafață poate fi aruncat în spațiu.

În sistemul Didymos, resturile aruncate de pe asteroidul principal din cauza rotației rapide au ajuns ulterior pe Dimorphos. Calculele au arătat că aceste resturi au părăsit Didymos călătorind cu doar 30,7 centimetri pe secundă.

Găsirea acestor dovezi a necesitat luni de analiză. Dungile nu erau vizibile în imaginile originale din cauza umbrelor lăsate de bolovani și a artefactelor de iluminare. Cercetătorii de la UMD au dezvoltat tehnici specializate pentru a curăța fotografiile, permițând dungilor subtile să apară.

Implicații pentru apărarea planetară

„Am ajuns să vedem aceste raze care înfășoară Dimorphos, ceva ce nimeni nu a mai văzut până acum”, a declarat Tony Farnham, cercetător la UMD. Pentru a confirma că sunt reale, echipa le-a trasat originea până la o regiune specifică de lângă ecuatorul lunii, exact unde modelele teoretice preziceau că ar trebui să aterizeze materialul expulzat, scrie Sciencedaily.

Misiunea Hera a Agenției Spațiale Europene este programată să ajungă la Didymos în decembrie 2026. Această sondă va putea determina dacă aceste urme au supraviețuit impactului cu DART și dacă au apărut modele noi în urma bolovanilor dislocați de coliziune.

„Acum știm că asteroizii sunt mai dinamici decât se credea anterior, ceea ce ne va ajuta să ne îmbunătățim modelele de apărare planetară”, a concluzionat Jessica Sunshine.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Impactul DART al NASA, mai mare decât credeau astronomii inițial

NASA, surprinsă de efectele misiunii DART. „Impactul cu Dimorphos a fost doar începutul!”

Ce a lăsat în urmă coliziunea dintre DART și Dimorphos? Primele rezultate de la telescoapele ESO

Sonda spațială DART a NASA își deschide „ochiul” și trimite primele imagini din spațiu