Ce a lăsat în urmă coliziunea dintre DART și Dimorphos? Primele rezultate de la telescoapele ESO

Cu ajutorul Very Large Telescope (VLT) al ESO, două echipe de astronomi au observat urmările coliziunii dintre nava spațială Double Asteroid Redirection Test (DART) a NASA și asteroidul Dimorphos.

Impactul controlat a fost un test de apărare planetară, dar a oferit, de asemenea, astronomilor o ocazie unică de a afla mai multe despre compoziția asteroidului din materialul expulzat.

• Frica de abandon: rădăcini, manifestări și drumul spre vindecare
• Bullying între adulți: cum îl recunoști și ce poți face? Deși mai greu de recunoscut, efectele…

La 26 septembrie 2022, nava spațială DART s-a ciocnit cu asteroidul Dimorphos într-un test controlat al capacităților noastre de deviere a asteroizilor. Impactul a avut loc la 11 milioane de kilometri distanță de Pământ, suficient de aproape pentru a fi observat în detaliu cu multe telescoape.

Toate cele patru telescoape de 8,2 metri ale VLT al ESO din Chile au observat urmările impactului, iar primele rezultate ale acestor observații VLT au fost publicate acum în două lucrări.

„Asteroizii sunt unele dintre cele mai elementare relicve din care au fost create toate planetele și sateliții din Sistemul Solar”, spune Brian Murphy, doctorand la Universitatea din Edinburgh din Marea Britanie și co-autor al unuia dintre studii.

Impactul controlat a fost un test de apărare planetară

Prin urmare, studierea norului de material expulzat după impactul cu DART ne poate spune despre modul în care s-a format Sistemul Solar.

„Impacturile între asteroizi se întâmplă în mod natural, dar nu se știe niciodată dinainte”, continuă Cyrielle Opitom, astronom, de asemenea de la Universitatea din Edinburgh și autor principal al unuia dintre articolele din Astronomy and Astrophysics.

„DART este o oportunitate foarte bună de a studia un impact controlat, aproape ca într-un laborator”.

Opitom și echipa sa au urmărit evoluția norului de resturi timp de o lună cu ajutorul instrumentului Multi Unit Spectroscopic Explorer (MUSE) de la VLT al ESO. Ei au descoperit că norul ejectat era mai albastru decât era asteroidul însuși înainte de impact, ceea ce indică faptul că norul ar putea fi alcătuit din particule foarte fine.

În orele și zilele care au urmat impactului s-au dezvoltat alte structuri: aglomerări, spirale și o coadă lungă împinsă de radiația Soarelui. Spiralele și coada erau mai roșii decât norul inițial și, prin urmare, ar putea fi formate din particule mai mari, scrie EurekAlert.

MUSE a permis echipei lui Opitom să descompună lumina din nor într-un model asemănător unui curcubeu și să caute amprentele chimice ale diferitelor gaze. În special, au căutat oxigen și apă provenind din gheața expusă de impact. Dar nu au găsit nimic.

Norul de material expulzat după impactul cu DART ne poate spune cum s-a format Sistemul Solar

O altă echipă, condusă de Stefano Bagnulo, astronom la Observatorul și Planetariul Armagh din Marea Britanie, a studiat modul în care impactul DART a modificat suprafața asteroidului.

„Atunci când vedem obiectele din Sistemul Solar, ne uităm la lumina solară care este împrăștiată de suprafața lor sau de atmosfera lor, care devine parțial polarizată”, explică Bagnulo. Acest lucru înseamnă că undele de lumină oscilează de-a lungul unei direcții preferate, mai degrabă decât la întâmplare. „Urmărind modul în care polarizarea se schimbă în funcție de orientarea asteroidului în raport cu noi și cu Soarele, se dezvăluie structura și compoziția suprafeței sale”.

Bagnulo și colegii săi au folosit instrumentul FOcal Reducer/low dispersion Spectrograph 2 (FORS2) de la VLT pentru a monitoriza asteroidul și au descoperit că nivelul de polarizare a scăzut brusc după impact. În același timp, luminozitatea generală a sistemului a crescut. O posibilă explicație este că impactul a expus mai mult material imaculat din interiorul asteroidului. Poate că materialul excavat de impact era în mod intrinsec mai strălucitor și mai puțin polarizant decât materialul de la suprafață, deoarece nu a fost niciodată expus la vântul și radiația solară”, spune Bagnulo.

O altă posibilitate este că impactul a distrus particulele de la suprafață, proiectând astfel particule mult mai mici în norul de resturi.

Studiile realizate de echipele conduse de Bagnulo și Opitom arată potențialul VLT atunci când diferitele sale instrumente lucrează împreună.

Vă recomandăm să mai citiți și:

NASA, surprinsă de efectele misiunii DART. „Impactul cu Dimorphos a fost doar începutul!”

NASA a confirmat că DART a modificat cu succes orbita asteroidului Dimorphos. „Este un moment de cumpănă pentru apărarea planetară”

Ce a lăsat în urmă asteroidul lovit de nava spațială DART?

Impactul DART cu asteroidul Dimorphos, surprins de un mic satelit italian. Ce s-a văzut?