Calea Lactee nu plutește pur și simplu printr-un vid uriaș în spațiu, ci este încorporată într-o „foaie” de materie întunecată, sugerează o nouă cercetare.
O analiză a modului în care galaxiile se deplasează prin spațiul apropiat cartografiază atracția gravitațională a masei pe care nu o putem vedea, sugerând că, de fapt, colțul nostru local din Univers ar putea avea mai multă structură decât am presupus anterior.
Lucrarea unei echipe conduse de astronomul Ewoud Wempe de la Universitatea din Groningen ar putea ajuta la explicarea a trei trăsături ciudate ale Universului local care i-au nedumerit pe astronomi: foaia locală, vidul local și fluxul Hubble silențios.
„Eforturile de modelare s-au chinuit mult timp să reproducă fluxul Hubble silențios în jurul grupului local”, scrie echipa în lucrarea publicată. „Observațiile sunt conciliate în cadrul modelului Lambda al materiei întunecate reci privind evoluția Universului, dar numai dacă masa este puternic concentrată într-un plan pe o distanță de până la 10 megaparseci, cu densitatea de suprafață crescând pe măsură ce ne îndepărtăm de grupul local și cu viduri adânci deasupra și dedesubt.”
Foaia Locală este structura în care este încorporat Grupul Local de galaxii, o dispunere curios de plată, sub formă de plan, a Căii Lactee, a galaxiei Andromeda și a galaxiilor vecine.
Lângă Foaia Locală se află Vidul Local, un buzunar de spațiu ciudat de puțin populat, din care galaxiile par să se retragă. În cele din urmă, fluxul Hubble silențios este expansiunea misterios de netedă și regulată a Universului în volumul local, care este dificil de conciliat cu masele Căii Lactee și ale Andromedei.
Pentru a investiga aceste mistere, Wempe și colegii săi s-au concentrat pe mișcările a 31 de galaxii relativ izolate din spațiul local, colectate de-a lungul mai multor decenii în sondaje pe scară largă. Cercetătorii au ales aceste galaxii deoarece izolarea lor le face indicatori mai de încredere ai expansiunii locale.
Cu aceste date, cercetătorii au rulat simulări începând din Universul timpuriu, folosind o distribuție a masei bazată pe fondul cosmic de microunde, semnalul rezidual al Big Bang-ului. Ei au sperat să reproducă mișcările acestor galaxii, precum și pe cele ale Căii Lactee și ale Andromedei.
Echipa a constatat că simularea a reprodus observațiile doar dacă au fost îndeplinite anumite condiții: și anume, ca masa din jurul nostru să fie aranjată într-o arhitectură sub formă de foaie, cu viduri deasupra și dedesubt, scrie ScienceAlert.
Dacă acesta este cazul, avem o explicație foarte coerentă pentru Foaia Locală, Vidul Local și fluxul Hubble silențios. Astronomii au stabilit deja că distribuția și densitatea materiei întunecate în Univers se reflectă în distribuția galaxiilor. Prin urmare, o foaie subiacentă de materie întunecată s-ar reflecta în dispunerea galaxiilor.
Urmează în mod natural că atracția gravitațională a foii ar trage materia din spațiul adiacent, astfel încât vidurile de pe ambele părți ar fi o consecință firească. În cele din urmă, geometria foii ar reduce atracția gravitațională spre interior, permițând galaxiilor exterioare să se extindă mai lin, rezultând astfel fluxul Hubble silențios.
Ceea ce face această descoperire și mai interesantă este faptul că nu avem nevoie de astrofizică nouă sau exotică pentru a o explica.
Partea cea mai importantă nu este neapărat existența foii, ci faptul că dinamica galaxiilor din colțul nostru local de Univers o impune, conform acestor noi simulări, și că se potrivește cu fizica, modelele și teoriile existente.
Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature Astronomy.
Reactoarele de fuziune ar putea crea particule de materie întunecată
Magneții supraconductori din laboratoarele pentru materie întunecată pot „auzi” muzica Universului
Oamenii de știință au găsit un „pod” de materie întunecată într-un roi galactic imens