Carol al II-lea, în fața furtunii: „Dușmanul public nr. 1 este URSS”

Martie 1940 a fost o perioadă deosebit de agitată pe scena politică europeană. După o rezistență neașteptat de dârză și îndelungată în fața sovieticilor, Finlanda a fost, în cele din urmă, nevoită să accepte negocierile și să încheie un tratat de pace cu Uniunea Sovietică. În același timp, deși Franța și Marea Britanie se aflau în război cu Germania nazistă, luptele propriu-zise lipseau, în timp ce tensiunile în întreaga Europă continuau să crească. În mijlocul acestor frământări, regele Carol al II-lea încerca să anticipeze evoluția evenimentelor politice și militare, fiind însă convins că principala amenințare la adresa României o reprezenta Uniunea Sovietică.

Jurnalul regelui Carol al II-lea din martie 1940 evidențiază preocuparea sa de a colecta informații din diverse surse privind posibilele acțiuni politice și militare ale marilor puteri europene.

• Descoperire surprinzătoare despre neanderthalieni! Ce au dezvăluit două studii?
• Tezaure uriașe din Epoca Fierului descoperite în Anglia ar putea proveni de la înmormântarea unei puternice…

Chiar la 1 martie 1940, după o întâlnire cu câțiva miniștri din guvernul condus de Gheorghe Tătărescu, Carol al II-lea s-a văzut cu lordul Arthur Forbes, al 9-lea Conte de Granard, „atașatul aerian englez” în România. Regele era profund preocupat de amenințarea sovietică.

Conform însemnărilor făcute de rege, cei doi au vorbit în principal despre aviația sovietică. „Vorbim, îndeosebi, de aviația URSS, pe care o cunoaște din Spania (din timpul războiului civil spaniol 1936-1939, n.r.) și pentru care n-are prea mult respect”.

Carol al II-lea: „Dușmanul public nr. 1 este URSS”

Trei zile mai târziu, suveranul se întâlnește cu un alt trimis englez în România, Denis Larkin. De această dată, Carol al II-lea vorbește deschis despre amenințarea sovietică și îi oferă reprezentatului englez un plan de a o înlătura.

„La prânz, l-am poftit pe captain Denis Larkin, o cunoștință din timpul exilului, fost, în timpul războiului trecut, atașat naval al Angliei la Roma, este rechemat în serviciu și însărcinat cu un fel de inspecție a atașaților navali. Pare a fi un om de încredere al lui Winston Churchill. A venit, zice el, ca să vază atmosfera.

I-am recomandat să-i vază pe Tătărăscu și Gafencu, ca să fie bine informat. I-am vorbit de teoria mea, a primejdiei de după război, și că eu consider că dușmanul public nr. 1 este URSS. Nevoia o văd de a ataca Sovietele acolo unde le doare, deci la Batumi și în Bazinul Donului, având, astfel, posibilitatea de a tăia mijloacele de aprovizionare și ale germanilor. Pentru aceasta le trebuie baze în Marea Neagră, cum ar fi, de pildă, Sinope, și stăpânirea ieșirii din Bosfor de către flota lor.

La obiecțiunea ce mi-a făcut-o că flota nu poate trece decât dacă Turcia ar fi beligerantă, i-am răspuns că ar putea întrebuința metoda germană din 1914, adică să treacă sub pavilion turcesc unitățile navale necesare acestei operații”, nota Carol al II-lea, la 4 martie 1940, în jurnalul său.

Regele, atent la schimbările politice din Franța

Criza politică din Franța din martie 1940, manifestată prin căderea guvernului Daladier, îi atrage atenția regelui Carol al II-lea. Îl interesează mai mult viitoarea politică a guvernului francez, condus de noul prim-ministru Paul Reynoud, față de Uniunea Sovietică.

Iată ce nota regele în jurnalul său pe 20 martie 1940: „De punct de vedere internațional, guvernele Aliaților occidentali încep a avea greutăți, din cauza neactivității lor în felul de a duce războiul, în general, și a neajutorării Finlandei, în special. Mai ales violente sunt atacurile în Franța, unde Daladier, în urma unui vot al Camerei, a fost pus în minoritate, grație abținerilor. El a demisionat.

Seara, vine știrea că Paul Reynaud a fost însărcinat cu formarea noului Cabinet. Politica acestor puteri occidentale este extrem de șovăitoare. Am impresia că se leagănă cu speranța că, dacă nu se pronunță deschis împotriva URSS, mai au speranța de a o dezlega de Germania, o utopie fără seamăn. (…)

Pentru noi, acest lucru este de cea mai mare importanță, căci dușmanii noștri principali sunt Sovietele, și dacă vreodată faimoasele garanții (garanțiile teritoriale acordate de francezi și britanici României în aprilie 1939, n.r.) vor trebui să joace împotriva lor vor trebui să aibă efect”.

Amenințările lui Molotov au confirmat temerile regelui Carol al II-lea

O zi mai târziu, pe 21 martie 1940, regele îl caracteriza în jurnalul său pe noul prim-ministru francez, Paul Reynaud, drept un personaj care „are reputația de a fi un om capabil și energic”, dar după câte își aducea suveranul aminte, Reynaud era „un prieten al Sovietelor”.

Temerile regelui Carol al II-lea legate de Uniunea Sovietică aveau să se adeverească pe 29 martie 1940, după ce ministrul de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, a amenințat în mod public România. Molotov afirma atunci că Uniunea Sovietică nu avea un tratat de bună vecinătate cu România, deoarece există o chestiune litigioasă cu privire la Basarabia.

Discursul lui Molotov pregătea de fapt acțiunile de forță pe care Uniunea Sovietică le va întreprinde asupra României în iunie 1940.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică

Din culisele unei decizii istorice: Ionel Brătianu împotriva regelui Carol I?

Dragoste și intrigi în vremuri de pace și război: Carol al II-lea și Elena Lupescu

Baletul diplomatic făcut de Carol al II-lea între Hitler și aliați