Mitul vârstei de 25 de ani: ce spune cu adevărat știința despre creierul adolescenților

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă ai un adolescent acasă, ai spus-o sau ai gândit-o cel puțin o dată: „Ce vrei, creierul lui nu e format.” Dacă ești tânăr, ai folosit-o probabil ca scuză, cu umor, dar și cu o doză de convingere.

Ideea că lobul frontal nu se dezvoltă complet până la 25 de ani a devenit unul dintre cele mai citate „fapte științifice” ale ultimelor două decenii, apărând în manuale, în sentințe judecătorești, în conversații între părinți, pe TikTok și Instagram.

• Inteligența Artificială și empatia. Pot algoritmii să ne înțeleagă emoțiile mai bine decât partenerul de viață?
• Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani

Dar se pare că are un singur defect major: e o simplificare atât de drastică încât a ajuns să fie, în esență, un mit.

Cum a apărut, de fapt, pragul de 25 de ani

Totul a pornit de la studii de imagistică cerebrală realizate la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, în care cercetătorii au scanat creierele copiilor și adolescenților pentru a observa schimbările în timp. Rezultatele arătau că materia cenușie continuă să se modifice dramatic în perioada adolescenței. Pentru că datele se opreau în jurul vârstei de 20 de ani, cercetătorii au estimat că dezvoltarea s-ar putea încheia pe la mijlocul deceniului trei. Cu timpul, acea estimare s-a solidificat într-o credință larg acceptată.

Kate Mills, cercetător în neuroștiințe, recunoaște că e și ea nedumerită: „Nu știu de ce s-a ales 25. E un număr care sună bine? E divizibil cu cinci?” La rândul său, Larry Steinberg, unul dintre cei mai citați cercetători în dezvoltarea adolescenților, a confirmat că numărul 25, care nu are o bază fermă și universal acceptată în literatura științifică, a ajuns în cultura populară prin mecanismul clasic al telefonului fără fir.

Ce spun studiile recente despre creier

Un studiu publicat în noiembrie 2025 de Universitatea Cambridge, condus de Dr. Alexa Mousley și profesorul Duncan Astle, a analizat 4.216 scanări RMN ale unor participanți de la nou-născuți până la persoane de 90 de ani. Concluzia: creierul continuă să se recableze semnificativ până spre începutul vârstei adulte, uneori dincolo de 30 de ani.

Cortexul prefrontal, zona responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și planificare, nu e „offline” până la 25 de ani și nu se „activează” brusc la ziua de naștere. A fost prezent și activ încă de la naștere, în continuă rafinare. Ce se întâmplă cu adevărat e că în jurul vârstei de 25 de ani se încheie procesul principal de mielinizare, adică învelirea conexiunilor neuronale cu un strat izolator care accelerează transmiterea semnalelor. E un moment important, dar e doar una dintre multele etape ale unui proces care durează toată viața.

Creierul adolescentului nu este „incomplet”

Ideea că lobul frontal se „închide ca o portieră” exact la 25 de ani e o simplificare extremă. Nu există niciun comutator care să se declanșeze brusc, nicio apariție instantanee a înțelepciunii și raționalității. Adolescenții iau decizii riscante nu pentru că le lipsește cortexul prefrontal, ci pentru că în condiții de emoție intensă și presiune socială – ceea ce cercetătorii numesc „hot cognition” – le este mai greu să proceseze consecințele pe termen lung. Același lucru e valabil, în grade diferite, și pentru adulți. Contextul contează enorm. Un adolescent care ia decizii singur, fără presiunea grupului, se descurcă adesea la fel de bine ca un adult.

Ce înseamnă asta pentru părinți

Că un adolescent de 16 ani care ia o decizie proastă nu e „neurologic incapabil de raționalitate”. E un om tânăr aflat într-un mediu social intens, cu o experiență de viață limitată și cu un creier care învață exact prin acele decizii, inclusiv prin cele greșite. Simplificarea științei nu modelează doar felul în care ne percepem pe noi înșine, ci influențează și decizii la nivel de politică publică. În Scoția, de exemplu, recomandările oficiale folosite de judecători la stabilirea pedepselor tratează persoanele sub 25 de ani ca fiind distincte din punct de vedere al dezvoltării, o abordare care introduce în lege o estimare științifică încă discutată.

Creierul uman e mai complicat, mai flexibil și mai fascinant decât orice număr rotund. Crește, se adaptează și se reorganizează toată viața. La 17 ani, la 32, dar și la 60. Și mai important decât să le spunem adolescenților că „nu sunt încă formați” este să le spunem că fiecare decizie pe care o iau acum contribuie la cine devin.

Știați că?

În adolescență creierul elimină milioane de conexiuni neuronale pe secundă, într-un proces numit „pruning”, pentru a deveni mai eficient.

Adolescenții au o capacitate mai mare de învățare și adaptare decât adulții, tocmai pentru că creierul lor este încă în plină reorganizare.

Sistemul de recompensă din creierul adolescenților este mai sensibil decât la adulți, ceea ce îi face să caute mai intens experiențe noi.

Surse:

https://www.sciencedaily.com/releases/2026/02/260218031606.htm

https://slate.com/technology/2022/11/brain-development-25-year-old-mature-myth.html

https://www.medboundtimes.com/fitness-and-wellness/frontal-lobe-25-myth-science-explained

https://www.mcgill.ca/oss/article/critical-thinking-student-contributors/25-really-magic-number

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cât de grav este, de fapt, lipsa somnului și ce spun specialiștii despre mitul celor „8 ore perfecte”

Freydís Eiríksdóttir, fiica lui Erik cel Roșu: eroina și criminala din spatele mitului viking

Știința infirmă mitul geniului nebun

Mitul copilului singur la părinți: De ce prejudecățile despre egoism sunt false?