Aproape jumătate dintre adulți suferă de o afecțiune osoasă fără să știe. Aproximativ 40% dintre adulți, la nivel global, suferă de osteopenie, o scădere a densității minerale osoase. Afecțiunea este frecventă mai ales la femeile aflate la menopauză și la persoanele în vârstă. În Marea Britanie, peste 500.000 de fracturi sunt asociate anual cu oasele fragilizate.
Aproape jumătate dintre adulți suferă de o afecțiune osoasă fără să știe. Osteopenia evoluează, de obicei, fără simptome și este descoperită adesea doar după o fractură sau în urma unui test de densitate osoasă recomandat pe baza vârstei sau a altor factori de risc. Din acest motiv, rămâne o problemă de sănătate publică subestimată.
Țesutul osos se reînnoiește constant printr-un proces numit remodelare: osul vechi este resorbit, iar cel nou se formează. În tinerețe există echilibru între cele două procese, iar masa osoasă atinge un vârf în jurul vârstei de 25-30 de ani. Ulterior, pierderea începe să depășească formarea, ducând treptat la scăderea densității.
Înaintarea în vârstă este principalul factor de risc, dar și schimbările hormonale au un rol important. Scăderea estrogenului după menopauză accelerează degradarea osoasă. Se estimează că una din două femei cu vârsta de peste 50 de ani va suferi o fractură legată de fragilitate.
Stilul de viață influențează semnificativ sănătatea oaselor. Fumatul, consumul excesiv de alcool și lipsa mișcării contribuie la slăbirea acestora. De asemenea, un aport redus de calciu și vitamina D afectează capacitatea organismului de a menține oase puternice. Anumite medicamente, în special tratamentele îndelungate cu steroizi, dar și bolile care afectează absorbția nutrienților, cresc riscul, scrie ScienceAlert.
Depistarea precoce este esențială pentru prevenirea evoluției către osteoporoză. Densitatea osoasă se măsoară printr-un test DXA, iar rezultatul este exprimat prin scorul T. Valorile cuprinse între -1,0 și -2,5 indică osteopenie, iar sub -2,5 confirmă osteoporoza.
Gestionarea afecțiunii vizează încetinirea pierderii osoase și reducerea riscului de fracturi. Aceasta presupune schimbări de stil de viață, alimentație adecvată și, uneori, tratament medicamentos.
Exercițiile fizice, precum mersul, alergarea ușoară sau dansul, stimulează formarea osoasă, iar antrenamentele de forță întăresc atât oasele, cât și mușchii. Activitatea fizică regulată este asociată cu o densitate osoasă mai bună și un risc mai scăzut de osteoporoză. Practici precum Tai Chi pot îmbunătăți echilibrul și reduce riscul de căderi.
Calciul și vitamina D sunt esențiale pentru sănătatea oaselor. Printre surse se numără lactatele, legumele verzi și produsele fortificate, iar suplimentele pot fi utile când dieta nu este suficientă.
Nu toți pacienții necesită tratament medicamentos. Medicii evaluează riscul de fractură pe termen de zece ani, iar în cazurile cu risc crescut pot recomanda terapii care încetinesc degradarea osoasă.
Osteopenia nu trebuie privită doar ca un stadiu incipient al osteoporozei, ci ca un semnal de alarmă. Evoluția nu este inevitabilă: intervențiile timpurii și un stil de viață sănătos pot încetini pierderea osoasă și, uneori, chiar îmbunătăți densitatea.
Menținerea unor obiceiuri sănătoase pe termen lung rămâne cea mai eficientă strategie pentru protejarea oaselor.
De ce joaca este benefică atât pentru oameni, cât și pentru câinii de companie?
Iată tot ce poate spune accentul despre tine!
Test de cultură generală. Când s-a inventat săpunul?
Ceva ciudat se întâmplă cu astronauții atunci când se întorc pe Pământ