„Omul-Lup”: pacientul lui Sigmund Freud declarat vindecat, dar niciodată sănătos

Omul-Lup a fost porecla dată de neurologul Sigmund Freud (1856 – 1939), fondatorul psihanalizei, arisocratului rus Serghei Pankejeff (1886, Odesa – 1979, Viena), cel mai celebru și, probabil, cel mai influent pacient al său.

Serghei l-a cunoscut pe Freud în jurul anului 1910, atunci când a decis să meargă la el pentru a elucida o serie de suferințe psihice profunde, printre care o fobie intensă față de lupi, obsesii religioase, diaree psihosomatică și chiar deliruri paranoide. Pankejeff credea că Freud, neurologul austriac și fondatorul psihanalizei, este singurul în măsură să-i descifreze și să-i vindece aceste afecțiuni.

• Cum a ajutat Nilul orașele antice să prospere timp de secole?
• În urmă cu 205 ani, murea Napoleon Bonaparte. Cum a ajuns din simplu caporal un lider…

Unul dintre elementele centrale care l-au adus pe Serghei la Freud a fost un vis recurent și obsedant, care-i apărea încă din copilărie. În acest vis, Serghei vedea cinci sau șase lupi albi, imobili, așezați pe crengile unui nuc mare, privind fix la el printr-o fereastră deschisă. Acest vis a fost punctul de plecare pentru explorarea de către Freud a rădăcinilor profunde ale fobiei pacientului său și ale altor simptome. Pankejeff era convins că visul, devenit deja coșmar, deținea cheia suferinței sale și că doar abordarea inovatoare a lui Freud, centrată pe descifrarea simbolurilor inconștiente, îi putea oferi răspunsuri și, în cele din urmă, vindecarea.

(Psihanaliza, ca metodă terapeutică și teorie a funcționării psihicului, se bazează pe explorarea inconștientului, a conflictelor reprimate și a experiențelor timpurii, adesea traumatice, pentru a elibera pacientul de manifestările sale nevrotice și a-l ajuta să atingă o mai bună înțelegere de sine.)

Serghei i-a fost pacient lui Freud aproximativ patru ani. În tot acest timp, Freud a încercat să deslușească semnificația profundă a simptomelor lui Pankejeff, concentrându-se pe originile lor psihodinamice, emițând ideea că fobia de lupi era, de fapt, o reprezentare simbolică a fricii de tată și a conflictelor edipiene nerezolvate, declanșate de evenimente precum presupusa observare a lui Serghei a actului sexual al părinților și o seducție ulterioară de către un servitor, care au condus la anxietăți de castrare (în psihanaliza freudiană, este o teamă inconștientă, specifică în special băieților, în contextul complexului Oedip, legată de pierderea penisului) și simptome obsesive. Freud a abordat aceste aspecte prin tehnici precum interpretarea viselor (faimosul vis cu lupii fiind un punct de plecare major), asociațiile libere și analiza rezistențelor, încercând să aducă la suprafață materialul inconștient și să rezolve conflictele interne.

(Complexul Oedip este un concept central în psihanaliza lui Freud, care descrie un ansamblu de dorințe inconștiente, sexuale și ostile, pe care un copil le dezvoltă față de părintele de sex opus și, simultan, o rivalitate față de părintele de același sex, în timpul unei etape specifice a dezvoltării psihosexuale – între 3 și 6 ani. Rezolvarea acestui complex este considerată esențială pentru dezvoltarea psihologică sănătoasă.)

Pentru Freud și discipolii săi, succesul acestui caz era mai mult decât important. În 1914, Freud l-a declarat pe Omul-Lup „vindecat”, iar observațiile sale detaliate au stat la baza unei lucrări fundamentale, publicată abia în 1918 și intitulată „Din istoria unei nevroze infantile”. Lucrarea a influențat masiv dezvoltarea teoriei și tehnicii psihanalitice. Era esențial ca acest caz să fie perceput ca un triumf al metodei psihanalitice, având în vedere că atât de multe concepte psihanalitice se bazau pe experiența cu Serghei Pankejeff, transformându-l într-un pilon al doctrinei freudiene.

Soarta Omului-Lup

Istoria, însă, avea dezvolte o cu totul altă poveste. La câțiva ani după încheierea colaborării cu Freud, Omul-Lup a suferit un episod psihotic sever. A fost observat pe stradă, privind fix la propria reflecție într-o oglindă, convins fiind că un medic îi făcuse o gaură în nas – un delir paranoic ce indica o deteriorare semnificativă a stării sale mintale. Iar aceste obsesii legate de nas au persistat, starea lui de spirit începând să fluctueze dramatic și alternând între perioade de euforie și hiperactivitate (manie sau hipomanie) și episoade de depresie profundă. După 1945, ciclurile de depresie și euforie ale lui Pankejeff au devenit periodice, ceea ce a confirmat faptul că Omul-Lup nu fusese, de fapt, vindecat de analiza sa cu Freud. Mai mult, unii specialiști sugerează că experiența ar fi putut să-i înrăutățească starea, prin concentrarea exclusivă pe aspecte psihologice în detrimentul unei posibile cauze biologice.

O analiză a arborelui genealogic al lui Serghei Pankejeff este deosebit de revelatoare și oferă o perspectivă crucială pentru înțelegerea cazului său. Tatăl său s-a sinucis și fusese diagnosticat ca maniaco-depresiv (termenul vechi pentru tulburare bipolară) și spitalizat de mai multe ori pentru depresie. De altfel, chiar rivalul lui Freud, psihiatrul pionier Emil Kraepelin, a fost cel care l-a diagnosticat pe tatăl lui Pankejeff cu psihoză maniaco-depresivă. Sora Omului-Lup s-a sinucis la începutul anilor douăzeci. Bunicul matern al lui Serghei alterna între perioade de timiditate, retragere și zgârcenie și momente în care era un om vioi, sociabil și generos, al cărui optimism și încredere nu cunoșteau limite. Bunica sa paternă a încercat să se sinucidă într-o depresie postpartum, iar bunicul său patern era alcoolic. Acest gen de tipar genetic este un indicator puternic și caracteristic pentru o tulburare de dispoziție de natură biologică, sugerând o predispoziție ereditară semnificativă.

Astăzi, nu există nicio îndoială că Omul-Lup ar fi fost diagnosticat cu o tulburare afectivă bipolară cu trăsături psihotice și foarte probabil ca Freud să nu fi fost conștient de această componentă biologică, deoarece s-a concentrat exclusiv pe originile psihodinamice ale depresiilor și simptomelor lui Pankejeff.

Abordare lui Freud, deși revoluționară pentru înțelegerea psihicului, a neglijat însă dimensiunea neurobiologică a bolii. În contrast, Emil Kraepelin (1856-1926), psihiatru german pionier, considerat fondatorul psihiatriei științifice modern și rival al lui Freud, deoarece abordarea sa se concentra pe clasificarea bolilor mintale pe baza cauzelor biologice și a evoluției clinice, l-ar fi diagnosticat probabil pe Omul-Lup cu precizie ca maniaco-depresiv, așa cum o făcuse și în cazul tatălui său, demonstrând o înțelegere mai avansată a bazelor biologice ale tulburărilor de dispoziție.

În 1914, Serghei Pankejeff s-a căsătorit cu Therese-Maria Keller, pe care o cunoscuse într-un sanatoriu din München, unde ea lucra ca asistentă medicală. În 1938, suferind de depresie după moartea fiicei sale, provenită dintr-un mariaj anterior. Keller și-a pus capăt zilelor inhalând gaz. În ceea ce-l privește pe Pankejeff, după o viață încercată, mai multe episoade depresive, obsesii, fobii, tratamente eșuate și catastrofale, după cum singur declara într-una din cărțile sale (The Wolf-man: Sixty Years Later. Conversations With Freud’s Controversial Patient, 1980), a murit la 7 mai 1979, la Viena, la vârsta de 92 de ani.

„Tratamentul aplicat de Freud a fost catastrofal. Sunt în aceeași stare ca atunci când am venit la Freud, iar Freud nu mai este.” (Serghei Pankejeff)

Știați că?

„Omul-Lup” este unul dintre cele mai analizate cazuri din istoria psihanalizei. Freud l-a declarat vindecat în 1914, dar simptomele au continuat ani de zile. Astăzi, cazul este reinterpretat ca o posibilă tulburare bipolară cu episoade psihotice. Rivalul lui Freud, Emil Kraepelin, susținea o abordare bazată pe cauze biologice, nu doar psihologice.

Notă editorială: Informațiile prezentate au caracter informativ și se bazează pe surse istorice și cercetări din psihologie și psihiatrie.

Surse:

https://www.psychologytoday.com/us/blog/from-freud-to-fluoxetine/201907/freuds-wolf-man-in-the-era-of-modern-psychiatry

https://www.freud.org.uk/schools/resources/the-wolf-mans-dream/meet-the-patient/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au încercat oamenii să înțeleagă visele: de la zei la Freud și neuroștiință

Teoria psihanalizei. Sigmund Freud, omul care a pus întreaga umanitate pe canapeaua analizei

O descoperire revoluționară: de ce visele intense te fac să te simți mai odihnit dimineața?

10 celebrități istorice catalogate drept „nebune” în epoca lor