Prăbușirea civilizației mayașe a fost un colaps în cascadă, sugerează noi descoperiri

Căderea civilizației mayașe pare să fi fost mai puțin un simplu dezastru climatic și mai degrabă o prăbușire socială în cascadă.

Între anii 750 și 900 d.Hr., zonele joase locuite de mayași în America Centrală au trecut printr-o scădere dramatică a populației și a puterii politice. Timp de ani de zile, cercetătorii au legat acest declin de perioade repetate de secetă severă.

• Cheia care ar fi putut salva Titanicul, pâinea din Pompeii și Camera de Chihlimbar dispărută în…
• Marea Murire: catastrofa care a șters 90% din viața de pe Pământ

Această explicație a dominat mult timp gândirea științifică. Însă noi descoperiri, bazate pe înregistrări ale sedimentelor care se întind pe 3.300 de ani, sugerează că povestea ar putea fi mai complicată decât o simplă criză climatică, scrie ScienceDaily.

Benjamin Gwinneth, profesor de geografie la Universitatea din Montréal, care studiază schimbările de mediu și impactul lor asupra civilizației Maya, a investigat situl arheologic Itzan din Guatemala de astăzi. Analizând probe de sedimente din Laguna Itzan, un lac din apropiere, Gwinneth și echipa sa au reconstituit o cronică pe termen lung atât a condițiilor de mediu, cât și a activității umane din regiune.

Surprinzător, rezultatele lor nu arată semne de secetă la Itzan în perioada în care populația Maya a scăzut. Cu toate acestea, populația locală s-a prăbușit aproximativ în același timp cu comunitățile din alte părți ale Guatemalei și Mexicului care au experimentat seceta.

Pentru a înțelege cauzele declinului, cercetătorii au examinat trei tipuri de markeri geochimici conservați în sedimentele lacustre: hidrocarburi aromatice policiclice (indicatori ai intensității incendiilor), ceară de frunze (pentru tiparele de precipitații) și stanoli fecali (pentru estimarea dimensiunii populației).

Un colaps în cascadă

„Datele au dezvăluit că primele așezări permanente au apărut acum 3.200 de ani”, a declarat Gwinneth. „În perioada Preclasică, Maya foloseau focul intensiv pentru agricultura de tip tăiere și ardere, curățând pădurea pentru a cultiva pe cenușa fertilă.”

În perioada Clasică (acum 1.600 – 1.000 de ani), datele arată o schimbare majoră. Densitatea populației a crescut semnificativ, însă utilizarea focului a scăzut brusc. „Această transformare reflectă urbanizarea treptată și sugerează că Maya își schimbau strategiile agricole pentru a hrăni o populație în creștere”, a explicat Gwinneth, indicând trecerea la metode mai intensive de cultivare pentru a limita eroziunea.

O altă dovadă crucială provine din analiza izotopilor de hidrogen, care ajută la reconstruirea tiparelor de precipitații. Spre deosebire de siturile din nord, Itzan pare să fi menținut un climat stabil datorită curenților din Caraibe care generează ploi regulate în zonă.

„Chiar dacă nu au existat condiții de secetă la nivel local, populația din Itzan a scăzut brusc în perioada Clasică Terminală (acum 1.140 – 1.000 de ani)”, a continuat Gwinneth. Markerii demografici arată o cădere dramatică, semnele agriculturii dispar, iar situl a fost abandonat.

O schimbare majoră

„Răspunsul constă în interconectarea societăților Maya”, a spus Gwinneth. „Orașele nu existau în izolare; ele formau o rețea complexă de relații comerciale, alianțe politice și dependență economică.”

În acest scenariu, Itzan nu s-a prăbușit din cauza stresului ambiental local, ci a fost tras într-o dezintegrare regională mai largă. Seceta din regiunile centrale ar fi putut declanșa o serie de crize: războaie pentru resurse, prăbușirea dinastiilor regale, migrații în masă și perturbarea rutelor comerciale.

„Colapsul civilizației mayașe nu a fost rezultatul mecanic al unei catastrofe climatice uniforme; a fost un fenomen complex în care clima, organizarea socială, rețelele economice și dinamica politică au fost întrepătrunse”, a concluzionat cercetătorul. Gwinneth consideră că aceste perspective oferă o lecție valoroasă despre modul în care societățile interconectate de astăzi ar putea răspunde provocărilor de mediu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Albastrul mayașilor: pigmentul misterios mai rezistent decât aurul

O nouă cercetare a descoperit unul dintre cele mai vechi ritualuri ale mayașilor

Cel mai vechi monument mayaș cunoscut ar putea fi o hartă a Universului

Un palat mayaș dedicat unui zeu misterios, dezgropat lângă Balamkú