Oamenii de știință au descoperit un nou mecanism care ar putea ajuta la descompunerea poluanților de tip PFAS, cunoscuți pentru persistența lor extrem de ridicată.
Substanțele PFAS și-au căpătat renumele de substanțe chimice eterne dintr-un motiv bine întemeiat. Acești compuși industriali sunt atât de durabili din punct de vedere chimic încât pot supraviețui în mediu și în corpul uman timp de ani sau chiar decenii.
Ei au fost detectați la nivel global în apa potabilă, în ambalajele alimentare, în apa de ploaie și în sângele uman, devenind una dintre cele mai dificile probleme de poluare cu care se confruntă știința astăzi. Acum, cercetătorii au descoperit un indiciu important pentru a le distruge definitiv, în loc să le izoleze prin simplă filtrare.
Un nou studiu a demonstrat că lumina ultravioletă (UV) intensă poate declanșa distrugerea PFAS fără a fi necesară adăugarea altor substanțe chimice. Mai important, cercetătorii au identificat actorul principal din spatele acestei reacții: radicalii de hidrogen, particule extrem de reactive care se formează din apă în timpul expunerii la razele UV.
Rezultatele contrazic teoriile anterioare privind modul în care se produce degradarea PFAS. Studiile precedente sugerau că alte tipuri de particule reactive erau în principal responsabile. Prin identificarea radicalilor de hidrogen ca factor dominant, cercetătorii au obținut o imagine mult mai clară a reacțiilor chimice implicate.
Înțelegerea mecanismului din spatele descompunerii PFAS ar putea ajuta la dezvoltarea unor sisteme de epurare mult mai eficiente.
Radicalii de hidrogen sunt extrem de reactivi și pot ataca moleculele de PFAS prin eliminarea atomilor de fluor. În timp, acest proces slăbește compușii și îi descompune în substanțe mai mici și mai puțin persistente.
Cercetătorii au observat, de asemenea, că reacția funcționează cel mai bine sub acțiunea luminii UV de înaltă energie, în special la lungimi de undă de sub 300 de nanometri.
Conform profesorului asociat Zongsu Wei de la Universitatea din Aarhus, cel care a coordonat studiul, aceste concluzii ar putea ghida dezvoltarea unor tehnologii de decontaminare superioare.
„Știm că substanțele PFAS sunt extrem de stabile din cauza legăturilor puternice carbon-fluor, iar ruperea acestor legături reprezintă principala provocare. Prin identificarea radicalilor de hidrogen ca motor dominant, avem acum o direcție mai clară pentru proiectarea unor tehnologii mai eficiente și mai sustenabile care să distrugă efectiv aceste substanțe chimice, în loc să le mute dintr-un loc în altul”, afirmă acesta.
Wei a subliniat că multe dintre metodele actuale doar transferă PFAS dintr-o parte în alta, fără a le elimina complet, scrie SciTechdaily.
„Astăzi, multe tehnologii pot filtra PFAS din apă, dar nu le elimină. Adevăratul obiectiv este degradarea: descompunerea completă a moleculelor. Înțelegerea acestui mecanism este esențială dacă vrem să realizăm acest lucru într-un mod ecologic și scalabil.”
Cercetătorii avertizează însă că noile descoperiri nu reprezintă o soluție imediată pentru poluarea cu PFAS. Procesul de descompunere rămâne relativ lent, iar în timpul tratamentului se pot forma compuși intermediari.
Cu toate acestea, identificarea principalului motor chimic marchează un progres important în înțelegerea modului în care acești poluanți ar putea fi distruși mult mai eficient în viitor.
O nouă tehnologie de filtrare promite un progres în eliminarea substanțelor chimice „eterne” din apă
PFAs, substanțele „chimice eterne” pot crește riscul de avorturi repetate
Un studiu alarmant arată că multe mărci de prezervative și lubrifianți conțin chimicale eterne