Anaximandru, filosoful antic care a intuit evoluția înaintea lui Darwin și a susținut că Pământul plutește în spațiu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când vorbim despre filosofia Greciei antice, ne gândim aproape automat la Socrate, Platon sau Diogene. Mult mai puțin cunoscut publicului larg este însă Anaximandru din Milet, un gânditor din secolul al VI-lea î.Hr. ale cărui idei par surprinzător de apropiate de unele concepte moderne.

Cu peste două milenii înaintea lui Darwin, el sugera că oamenii provin din forme de viață marine și tot el a fost printre primii care au susținut că Pământul nu este sprijinit pe nimic, ci se află suspendat în spațiu.

Filosoful a trăit în Milet, un oraș-port prosper de pe coasta Asiei Mici, în actuala Turcie. Despre viața lui se cunosc puține lucruri sigure. Nu s-au păstrat decât fragmente din scrierile sale, iar ceea ce știm astăzi provine în mare parte din relatările unor autori care au trăit secole mai târziu, precum Aristotel, Theophrast sau Aetius. Chiar și așa, ideile atribuite lui Anaximandru au atras atenția istoricilor științei prin caracterul lor neobișnuit de modern.

A intuit că viața ar fi putut proveni din mediul marin

Cu peste 2.000 de ani înainte ca Charles Darwin să publice „Despre originea speciilor”, Anaximandru încerca deja să explice apariția oamenilor fără a apela la mitologie.

Observația de la care a pornit era simplu: oamenii sunt extrem de vulnerabili la naștere și au nevoie de ani întregi de îngrijire pentru a supraviețui. Filosoful considera că, dacă primii oameni ar fi apărut direct în forma actuală, nu ar fi avut șanse reale de supraviețuire.

Din acest motiv, a formulat o ipoteză remarcabilă pentru epoca sa: primele forme de viață s-ar fi născut în mediul umed, iar oamenii s-ar fi dezvoltat inițial în interiorul unor creaturi asemănătoare peștilor, fiind protejați acolo până când au devenit suficient de puternici pentru a supraviețui singuri pe uscat.

Teoria este cunoscută astăzi din relatările unor autori antici care au rezumat sau comentat teoriile lui Anaximandru, printre care Aetius, Pseudo-Plutarh și Censorinus. În lucrările lor apare afirmația că oamenii s-ar fi dezvoltat inițial în interiorul unor creaturi asemănătoare peștilor, fiind protejați acolo până când au devenit capabili să supraviețuiască pe uscat.

Mulți istorici consideră această ipoteză una dintre cele mai vechi speculații despre originea evolutivă a omului din istoria gândirii occidentale.

A spus că Pământul nu este sprijinit pe nimic

În Antichitate, numeroase mituri încercau să explice cum este susținut Pământul. Unele tradiții vorbeau despre coloși uriași, altele despre ape cosmice sau animale gigantice care poartă lumea pe spate.

Anaximandru a propus însă o idee radical diferită: Pământul nu este sprijinit de nimic. Potrivit relatării lui Aristotel din lucrarea „Despre cer” (De Caelo), Anaximandru susținea că Pământul rămâne nemișcat datorită echilibrului său perfect în raport cu restul Cosmosului:

„Unele persoane afirmă că Pământul rămâne în repaus datorită simetriei sale, așa cum considera și Anaximandru.”

Istoricii științei consideră această explicație una dintre primele încercări de a descrie Universul prin raționament logic și principii naturale, nu prin intervenția zeilor.

Anaximandru își imagina Pământul ca pe un cilindru aflat liber în spațiu, o idee neobișnuită pentru o epocă dominată încă de mituri.

Apeiron – substanța nelimitată din care se nasc toate lucrurile

Mentorul său, Thales, considera că originea tuturor lucrurilor este apa. Anaximandru a mers însă mai departe și a susținut că niciun element concret nu poate explica întreaga diversitate a lumii. Astfel a introdus conceptul de Apeiron, tradus adesea prin „Nelimitatul”, „Infinitul” sau „Nedefinitul”. Filosoful credea că toate lucrurile provin din această realitate eternă și nedeterminată și că, după dispariție, se întorc în ea.

Pentru mulți istorici ai filosofiei, ideea reprezintă una dintre primele încercări de a explica existența printr-un principiu abstract și universal, dincolo de miturile tradiționale ale epocii.

Prima hartă a lumii și explicații naturale pentru fenomenele cerului

Anaximandru nu a fost doar filosof. Sursele antice îi atribuie realizarea uneia dintre primele hărți ale lumii cunoscute în Grecia antică și introducerea gnomonului, un instrument folosit pentru măsurarea timpului cu ajutorul umbrei Soarelui.

De asemenea, în loc să atribuie tunetele și fulgerele intervenției divine, Anaximandru căuta explicații naturale pentru aceste fenomene. Ceea ce pentru lumea greacă a secolului al VI-lea î.Hr. era o schimbare majoră de perspectivă.

Deși aproape toate scrierile sale s-au pierdut, Anaximandru rămâne una dintre figurile esențiale ale începuturilor gândirii științifice. Ideile sale au supraviețuit prin autorii care l-au citat mai târziu și continuă să fascineze tocmai pentru că par incredibil de moderne pentru epoca în care au fost formulate.

Știați că?

Anaximandru este considerat de mulți istorici autorul primei hărți a lumii realizate în Grecia antică. Harta originală nu s-a păstrat, însă existența ei este menționată de autori antici precum Strabon și Agathemerus.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Anaximander

https://classics.mit.edu/Aristotle/heavens.2.ii.html

https://www.worldhistory.org/Anaximander/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Viața lui Seneca: Cinci detalii mai puțin cunoscute despre filosoful Romei imperiale

Seneca și Nero: cum a ajuns un filosof să fie condamnat de propriul discipol

Timpul ar putea fi doar o proiecție a creierului, argumentează un profesor de filosofie

Lecția uitată a filosofului John O’Donohue despre puterea de vindecare a lucrurilor frumoase. Cum ne poate salva frumusețea?