Specia care sfidează teoriile lui Charles Darwin

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Râmele dezvăluie un mecanism evolutiv care ar putea sfida ideile lui Darwin. În 1859, Darwin descria evoluția ca un proces lent și treptat. Totuși, a fost surprins să constate că fosilele nu conțin verigile lipsă care ar fi ilustrat această transformare pas cu pas. Explicația lui: registrul fosil e incomplet, ca o carte cu multe pagini lipsă.

În 1972, paleontologii Stephen Jay Gould și Niles Eldredge au propus o alternativă: teoria echilibrului punctat. Potrivit acestei teorii, speciile rămân stabile timp îndelungat, apoi suferă schimbări evolutive rapide, în populații izolate. Deși unele dovezi susțin acest model, comunitatea științifică rămâne divizată.

• Compoziția chimică din Oceanul Arctic a depășit un punct critic ireversibil
• Europa s-a topit în luna mai. Temperaturile record îi surprind pe localnici: „Primăvara pare mijlocul verii”

Râmele dezvăluie un mecanism evolutiv care ar putea sfida ideile lui Darwin. Un nou studiu al Institutului de Biologie Evolutivă (IBE) din Spania oferă indicii că un astfel de salt evolutiv a avut loc acum 200 de milioane de ani, când anumiți viermi marini (anelide) au făcut tranziția la viața terestră. Cercetătorii au descoperit că, în acest proces, aceste viețuitoare și-au reorganizat radical genomul, un fenomen rar și spectaculos.

Râmele dezvăluie un mecanism evolutiv care ar putea sfida ideile lui Darwin

Echipa a secvențiat pentru prima dată genomuri complete de râme, la același nivel de precizie ca genomul uman, și le-a comparat cu cele ale altor anelide. Rezultatul a fost uimitor: genomurile nu au evoluat treptat, ci prin „explozii” de remodelare genetică profundă. Practic, râmele și-au „spart” genomul în mii de fragmente, pe care le-au reconfigurat complet într-o perioadă scurtă, pentru a se adapta la mediul terestru, scrie Eurek Alert.

Acest tip de reorganizare radicală nu a dus la extincție, posibil datorită flexibilității 3D a genomului acestor viețuitoare. Spre deosebire de alte animale, genele lor pot schimba poziția în genom și totuși să continue să funcționeze corect. Astfel, schimbările majore în ADN ar fi permis o adaptare rapidă la provocări precum respirația aerului sau expunerea la lumină.

Himerele genetice

Mai mult, aceste modificări nu doar că au relocat genele, ci le-au și combinat în „himere genetice” care ar fi putut accelera evoluția. În timp ce, în cazul oamenilor, astfel de restructurări duc la boli (precum cancerul), la râme ele par să fi fost tolerabile și chiar benefice.

Rezultatele susțin ideea că echilibrul punctat poate explica unele episoade-cheie din istoria vieții, precum tranziția de la mare la uscat. Deși lipsa fosilelor de acum 200 de milioane de ani face validarea dificilă, studiul sugerează că stabilitatea genomului ar putea fi excepția, nu regula.

Această reorganizare extremă a fost observată anterior doar în celulele canceroase umane, fenomen cunoscut sub numele de cromoanageneză. Diferența este că în timp ce la oameni duce la boală, la râme pare să fi stimulat evoluția.

Pentru Rosa Fernández, coordonatoarea studiului, ambele teorii, darwinismul și echilibrul punctat, sunt compatibile. Prima explică bine evoluția populațiilor, dar nu și episoadele revoluționare precum „explozia vieții” din ocean sau cucerirea uscatului.

În viitor, cercetarea unor nevertebrate mai puțin studiate ar putea aduce descoperiri importante despre flexibilitatea și diversitatea organizării genomice. Fernández conchide că multe dintre ideile clasice despre cum sunt construite genomurile ar putea fi puse sub semnul întrebării.

Studiul a fost publicat în Nature Ecology & Evolution.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce culori văd pisicile?

Pădurile sud-americane „plâng” și acum după mastodonți

Unele plante își produc singure propriile pesticide. De ce nu este neapărat un lucru bun?

Oamenii de știință au rezolvat un mister vechi despre ornitorinci