Păduchele de lemn, aparent un mic viețuitor întâlnit în grădini, pivnițe sau sub pietre, ascunde o istorie impresionantă. De exemplu, în Marea Britanie are peste 300 de denumiri regionale, aceasta fiind o varietate care reflectă cât de familiar a devenit pentru oameni.
În Țara Galilor, una dintre denumirile sale tradiționale este Gwrach y Coed, adică „vrăjitoarea pădurii”. Există chiar și termeni speciali pentru comportamentul său: atunci când se strânge într-o formă compactă de bilă.
Deși seamănă cu insectele, păduchii de lemn sunt crustacee, făcând parte din ordinul izopodelor. Există aproximativ 5.000 de specii, răspândite în numeroase regiuni ale lumii. Una dintre cele mai comune este Porcellio scaber, întâlnită inclusiv în America de Sud și Australia, însă aceasta nu are capacitatea de a se ghemui într-o bilă.
Strămoșii păduchilor de lemn au ajuns pe uscat în urmă cu aproximativ 500 de milioane de ani, cu mult înainte ca majoritatea animalelor să facă acest pas. De atunci, corpul lor s-a schimbat relativ puțin, deoarece au ocupat de la început o nișă extrem de eficientă: sunt detritivore, hrănindu-se cu materie vegetală aflată în descompunere și contribuind la degradarea lemnului.
Importanța lor devine evidentă atunci când dispar. Sally Roe, una dintre cititoarele care au propus păduchele de lemn drept un animal demn de admirat, povestește că a folosit în grădină o bucată de blat de bucătărie din bambus biodegradabil pentru a fixa cartonul folosit la combaterea buruienilor. După recoltarea dovlecilor, a descoperit sub placă o colonie numeroasă de păduchi de lemn.
„Bucata de bambus, înainte foarte solidă și grea, devenise acum o rețea de fagure, ușoară ca hârtia”, povestește ea. Experiența i-a demonstrat cât de mult depinde procesul de biodegradare de activitatea nevertebratelor.
Păduchii de lemn au și o altă abilitate remarcabilă: pot tolera poluarea toxică și chiar acumula metale grele în compartimente speciale ale organismului. Cercetările sugerează că pot contribui inclusiv la stabilizarea metalelor grele în compost, notează The Guardian.
Pentru unii oameni, aceste mici crustacee sunt deja „regii detritivorilor”. Iar longevitatea lor oferă un motiv suplimentar de admirație: după cum spune unul dintre admiratori, păduchii de lemn vor fi probabil pe Pământ mult timp după ce oamenii vor fi dispărut.
O specie de viespe denumită după Ernest Hemingway ajută la combaterea dăunătorilor sfeclei
Broscuța morocănoasă ce pare că te judecă este cu un pas mai aproape de dispariție