O erupție solară tocmai a scos la iveală un punct vulnerabil în previziunile privind vremea spațială

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Folosind observații de la o rețea extinsă de nave spațiale din Sistemul Solar, o echipă condusă de Adrienn Luspay-Kuti de la Universitatea Johns Hopkins (SUA) a dezvăluit modul în care o componentă a unei ejecții recente de masă coronală s-a îndreptat direct spre Pământ, fiind complet ascunsă observațiilor efectuate de pe planeta noastră.

Publicat în Science Advances, studiul arată cât de ușor o bucată periculoasă dintr-o ejecție de masă coronală poate trece neobservată.

Ejecțiile de masă coronală se formează atunci când liniile câmpului magnetic al Soarelui se încurcă și se rup brusc, aruncând în spațiu bule imense de particule încărcate.

Dacă aceste bule interacționează cu atmosfera și câmpul magnetic al Pământului, ele pot declanșa furtuni geomagnetice: perturbări care bruiază semnalele sateliților, întrerup comunicațiile radio și expun astronauții la doze periculoase de radiații.

Pentru a prognoza dacă o ejecție se îndreaptă spre noi, astronomii le caută în general din perspectiva Pământului. Cu toate acestea, o ejecție de masă coronală nu este întotdeauna o bulă ordonată și simetrică, așa cum presupun adesea aceste măsurători, ceea ce poate lăsa lacune periculoase în prognoza meteo spațială.

O parte periculoasă dintr-o ejecție de masă coronală

În decembrie 2024, nava spațială Europa Clipper de la NASA a detectat exact tipul de semnal care ar fi scăpat tehnicilor de prognoză bazate pe observații terestre. În timpul unei verificări de rutină a instrumentelor în timpul călătoriei sale spre Jupiter, nava spațială a detectat că vântul solar din jur era mai cald și mai rar decât se aștepta.

În studiul lor, echipa lui Luspay-Kuti a urmărit acest semnal până la o ejecție de masă coronală care erupsese de pe Soare cu câteva zile mai devreme. Printr-o coincidență fericită, un grup neobișnuit de dens de nave spațiale era poziționat în jurul sistemului solar interior la acel moment.

Utilizând o rețea fără precedent de 17 nave spațiale, inclusiv Europa Clipper, cercetătorii au putut reconstrui forma reală a ejecției.

Din perspectiva Pământului, cea mai mare parte a ejecției părea să se îndrepte într-o direcție sigură, departe de noi, scrie Phys.org.

O rețea informală de avertizare timpurie

Cu toate acestea, nava spațială STEREO-A de la NASA, privind erupția din profil, a observat o bucată separată, care se deplasa mai rapid și se îndrepta direct spre Pământ: o componentă asimetrică a ejecției, invizibilă de pe linia de vizualizare a planetei noastre. Dacă astronauții ar fi călătorit prin acea regiune din spațiu, nu ar fi avut niciun avertisment pentru a se adăposti de riscul de radiații.

Studiul argumentează că misiunile planetare aflate în tranzit ar putea deveni o completare importantă pentru sateliții dedicați meteorologiei spațiale. Funcționând ca o rețea informală de avertizare timpurie, aceste nave spațiale ar putea acoperi punctele oarbe lăsate doar de observațiile de pe Pământ.

Pe măsură ce explorarea umană înaintează mai adânc în sistemul solar, detectarea acestor componente ascunse și asimetrice ale ejecțiilor de masă coronală s-ar putea dovedi esențială pentru siguranța viitoarelor echipaje.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cercetătorii ar fi rezolvat, în sfârșit, misterul argintului lipsă al Soarelui

Cum se protejau de Soare oamenii preistorici? Făceau aceștia cancer de piele?

Acum 2,5 milioane de ani, o stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi declanșat o ploaie de comete

De ce NASA nu poate „pur și simplu” să arunce Stația Spațială Internațională înspre Soare ca să o distrugă?