Au construit mesopotamienii o baterie cu aproape 2.000 de ani înaintea lui Volta? Misterul „bateriei din Bagdad”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 1936, în timpul unor săpături arheologice desfășurate la Khujut Rabu, lângă Bagdad, a fost descoperit un vas ceramic neobișnuit. În interior se aflau un cilindru de cupru și o tijă de fier, fixate cu bitum.

Structura i-a atras atenția lui Wilhelm König, specialist al Muzeului Național al Irakului, care a propus câțiva ani mai târziu o explicație spectaculoasă: vasul ar fi putut funcționa ca o celulă electrochimică, adică drept un fel de baterie.

Ipoteza a rămas una dintre cele mai cunoscute teorii despre o posibilă tehnologie pierdută din lumea antică. Experimentele moderne au arătat într-adevăr că o replică poate produce electricitate. Problema este alta: nu există dovezi suficiente că oamenii care au construit vasele le-au folosit pentru a genera curent electric.

Ce este „bateria din Bagdad”?

Denumirea „bateria din Bagdad” se referă la mai multe vase de acest tip, nu la un singur obiect. Ele sunt asociate perioadei parthe, atunci când Imperiul Part a dominat o mare parte din Orientul Apropiat, între aproximativ 247 î.Hr. și 224 d.Hr., și au fost descoperite la Khujut Rabu, în apropierea Bagdadului. Datarea exactă a vaselor rămâne însă discutată.

Vasele au aproximativ forma unui recipient ceramic mic. În interior se află un cilindru de cupru, iar în centrul acestuia o tijă de fier. Bitumul era folosit pentru fixare și etanșare.

Combinația celor două metale a dus la comparația cu o baterie modernă. Dacă între fier și cupru este introdus un lichid care poate conduce curentul electric, are loc o reacție electrochimică și apare o diferență de potențial.

Poate vasul să producă electricitate? Da. Această parte poate fi demonstrată prin experimente.

Replicile construite după modelul vasului pot produce electricitate atunci când sunt umplute cu un electrolit, precum o soluție acidă. Experimentele realizate de-a lungul timpului au obținut, în funcție de construcție și de lichidul folosit, aproximativ 0,8–2 volți.

În 2005, emisiunea „MythBusters” a legat zece replici și le-a umplut cu suc de lămâie. Ansamblul a produs aproximativ 4,5 volți.

Aceste rezultate demonstrează însă doar că vasul poate fi folosit pentru a produce electricitate. Nu demonstrează și faptul că acesta a fost scopul pentru care a fost construit în Antichitate.

O ipoteză reapărută în 2026

În ianuarie 2026, cercetătorul independent Alexander Bazes a reluat teoria bateriei într-un studiu publicat în Sino-Platonic Papers.

Bazes a susținut că vasul ar putea funcționa prin două mecanisme electrochimice și că un exemplar ar putea produce mai mult de 1,4 volți. Potrivit experimentelor sale, această tensiune este suficientă pentru a produce efecte electrochimice observabile.

Rezultatul a readus în atenție o întrebare veche: dacă vasul putea produce electricitate, este posibil ca oamenii din Antichitate să fi descoperit accidental sau chiar intenționat acest fenomen?

Răspunsul nu poate fi dat doar printr-un experiment modern.

De ce mulți arheologi sunt sceptici?

Problema principală este lipsa dovezilor despre modul în care vasele ar fi fost folosite.

Dacă ar fi fost proiectate ca baterii, ar fi de așteptat să existe și alte componente ale unui astfel de sistem. Nu au fost însă găsite fire sau dispozitive clare de conectare. În plus, unele vase similare aveau mai multe cilindri de cupru sau bronz, ceea ce complică interpretarea lor ca celule electrochimice.

Arheologul William B. Hafford, cercetător asociat cu Penn Museum, atrage atenția și asupra unei alte probleme. Reconstrucțiile moderne folosesc configurația propusă de König, dar acesta nu a văzut toate componentele în forma originală și în contextul arheologic în care au fost descoperite. Practic, faptul că o reconstrucție produce electricitate nu dovedește că vasul antic fusese construit în aceeași configurație sau cu același scop.

Pentru ce ar fi putut fi folosite?

Hafford a propus o explicație diferită: vasele ar fi putut avea o funcție rituală.

Unele obiecte similare au fost descoperite în contexte asociate practicilor magice și religioase, alături de boluri de incantație. În această interpretare, tija de fier ar fi putut avea rolul unui cui, iar recipientul ar fi putut fi folosit pentru a păstra un obiect sau un text legat de un ritual.

Această explicație se bazează mai mult pe contextul în care au fost găsite obiectele decât pe faptul că pot produce electricitate în condiții experimentale.

Pentru arheologi, contextul este esențial. Un obiect nu poate fi interpretat doar după ceea ce poate face într-un experiment modern. Trebuie analizat și în funcție de locul în care a fost găsit, de obiectele din apropiere și de modul în care se încadrează în cultura perioadei respective.

De unde vine comparația cu Volta?

Dacă vasele ar fi fost într-adevăr baterii, ar fi precedat cu aproape două milenii pila construită de Alessandro Volta în jurul anului 1800.

De aici vine și fascinația pentru această poveste. Comparația dintre un vas din Antichitate și una dintre cele mai importante invenții din istoria electricității pare să sugereze că o civilizație antică ar fi cunoscut un principiu pe care știința europeană l-a formalizat abia mult mai târziu.

Dar comparația nu este o dovadă.

Un obiect poate produce electricitate fără ca persoanele care l-au construit să fi înțeles fenomenul și fără ca acesta să fi fost destinat producerii de electricitate.

Ce știm cu adevărat despre „bateria din Bagdad”?

Știm că vasele sunt artefacte reale, că au fost descoperite în apropiere de Bagdad și că au o construcție neobișnuită, cu cupru, fier și bitum.

Știm și că replicile pot produce electricitate atunci când sunt umplute cu un electrolit. Studiul lui Bazes din 2026 a adus noi experimente în sprijinul posibilității tehnice.

Nu știm însă dacă acesta era scopul vaselor. Nu există un text antic care să le descrie drept baterii și nici un sistem electric asociat clar cu ele.

În plus, multe dintre exemplarele originale nu mai pot fi examinate. Unele artefacte din colecția Muzeului Național al Irakului au dispărut în timpul jafului muzeului din 2003.

De aceea, „bateria din Bagdad” rămâne mai degrabă numele unei ipoteze decât o invenție demonstrată a mesopotamienilor.

Un mister care încă rezistă

Nu știm încă pentru ce au fost construite aceste vase. Experimentele moderne arată că, în anumite condiții, ele pot produce electricitate, dar acest lucru nu demonstrează că acesta era și scopul lor în Antichitate.

Fără dovezi arheologice care să arate cum erau folosite, „bateria din Bagdad” rămâne doar una dintre interpretările posibile.

Știați că?

Vasele cunoscute drept „bateriile din Bagdad” au fost descoperite în 1936, la Khujut Rabu, în apropiere de Bagdad.

Replicile lor pot produce electricitate dacă în interior este introdus un electrolit.

În 2005, „MythBusters” a obținut aproximativ 4,5 volți conectând zece replici umplute cu suc de lămâie. În 2026, Alexander Bazes a publicat noi experimente în care o reconstrucție a produs peste 1,4 volți.

Majoritatea arheologilor nu consideră că există suficiente dovezi pentru a afirma că vasele au fost construite ca baterii.

Surse:

https://greekreporter.com/2025/09/07/babylon-battery-ancient-technology/

https://the-history-avenue.eu/2025/03/09/the-mystery-of-the-babylonian-battery-did-ancient-science-unlock-electricity/

http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/2804257.stm

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce erau ziguratele din Mesopotamia antică?

Cărămizile din Mesopotamia dezvăluie o anomalie în câmpul magnetic al Pământului de acum 3.000 de ani

Originea limbajului scris, dezvăluită de artefacte mesopotamiene vechi de 5.500 de ani

Cel mai vechi sărut înregistrat de omenire a avut loc în Mesopotamia, acum 4.500 de ani