Un sărut pune în mișcare simultan simțul tactil, mirosul și gustul. Creierul combină aceste informații cu emoțiile, amintirile și relația existentă între cele două persoane. Reacția nu este însă identică pentru toată lumea: contextul și faptul că apropierea este sau nu dorită pot schimba complet experiența.
Buzele și zona din jurul gurii au numeroase terminații nervoase și o reprezentare importantă în cortexul somatosenzorial, regiunea cerebrală care procesează atingerea.
Presiunea, temperatura și mișcarea sunt transmise rapid către creier. În același timp, gustul, mirosul, respirația și poziția corpului completează experiența senzorială. Această combinație explică intensitatea pe care o poate avea chiar și un contact scurt.
Studiile despre iubirea romantică arată implicarea sistemelor cerebrale asociate recompensei și motivației, în care dopamina are un rol important. Un sărut dorit, oferit de o persoană față de care există atracție, poate face parte din această experiență plăcută și poate întări dorința de apropiere.
Dopamina nu este însă o substanță produsă exclusiv de gesturile romantice. Ea participă la numeroase procese legate de motivație, învățare și anticiparea recompensei.
Oxitocina este implicată în afiliere și atașament, dar denumirea populară de „hormon al iubirii” simplifică excesiv realitatea. Efectele sale depind de persoană și de context, iar cercetările nu permit afirmația că orice sărut provoacă automat o creștere importantă a oxitocinei sau creează o legătură afectivă.
Apropierea fizică și manifestările de afecțiune au fost asociate în unele cercetări cu reducerea stresului. Un studiu efectuat pe 52 de adulți căsătoriți sau care locuiau cu partenerul a constatat că persoanele încurajate să se sărute mai des timp de șase săptămâni au raportat mai puțin stres și o satisfacție mai mare în relație.
Rezultatele nu demonstrează însă că fiecare sărut scade imediat cortizolul. Cum spuneam, contează calitatea relației, starea emoțională și felul în care este perceput gestul. Un sărut nedorit sau oferit într-un moment tensionat poate avea efectul opus.
Un studiu realizat în 2014 pe 21 de cupluri a estimat că, în timpul unui sărut intim de zece secunde, pot fi transferate aproximativ 80 de milioane de bacterii.
Cercetătorii au observat și că partenerii aveau comunități microbiene orale mai asemănătoare decât persoanele fără legătură între ele. În cazul bacteriilor din salivă, asemănarea era asociată cu săruturile recente și frecvente. Microbiomul limbii părea influențat și de alimentația, mediul și stilul de viață comune.
Studiul nu a stabilit dacă transferul bacterian produce beneficii pentru sănătate. În plus, prin salivă pot fi transmise și unele infecții, ceea ce înseamnă că schimbul microbian nu este întotdeauna lipsit de riscuri.
Într-un studiu bazat pe răspunsurile a 902 adulți, participanții au descris sărutul ca fiind important atât pentru evaluarea unui potențial partener, cât și pentru menținerea apropierii într-o relație. Femeile și persoanele care acordau o importanță mai mare alegerii partenerului tindeau să considere sărutul mai relevant în etapa inițială.
Aceste rezultate provin din chestionare și nu demonstrează că organismul efectuează un „test biologic” precis. Mirosul, gustul, ritmul mișcărilor, confortul și reacția emoțională pot influența atracția, dar lipsa „chimiei” nu reprezintă un verdict infailibil asupra compatibilității.
Un sărut poate modifica prima impresie, însă nu poate prezice singur evoluția unei relații. Valorile, încrederea, comunicarea și comportamentul partenerilor cântăresc mult mai mult pe termen lung.
Un studiu pe 21 de cupluri a estimat transferul a aproximativ 80 de milioane de bacterii în timpul unui sărut de zece secunde.
Sărutul romantic nu este practicat în toate culturile, ceea ce îi face pe cercetători să analizeze atât posibilele sale origini biologice, cât și influența normelor sociale.
Originea sa evolutivă rămâne controversată. Printre explicațiile propuse se află evaluarea partenerului, consolidarea legăturilor și dezvoltarea sa din comportamente ancestrale de îngrijire.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11624293/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22119059/
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/10570310902856071
https://link.springer.com/article/10.1007/s10508-013-0190-1
https://link.springer.com/article/10.1186/2049-2618-2-41
Ce se întâmplă în creier după ce renunți la alcool? Efectul neașteptat, dezvăluit de un nou studiu
Ce se întâmplă la nivel genetic atunci când bem zilnic suc de portocale?
Secretul lui Edison și Dalí pentru idei noi. Ce se întâmplă în creier chiar înainte să adormim
De ce țipăm când ne enervăm? Ce se întâmplă în creier atunci când pierdem controlul