Bunica, Kaiserul și cele două imperii: de ce nu s-au împăcat Germania și Marea Britanie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Există momente în istorie în care emoția colectivă pare să deschidă drumul unor schimbări majore în relațiile dintre state. În încercarea de a înțelege cum au ajuns Germania și Marea Britanie să se confrunte în Primul Război Mondial, istoricii s-au oprit și asupra unui episod aparent paradoxal: moartea reginei Victoria, în ianuarie 1901. Dispariția suveranei a provocat o profundă emoție în societatea britanică și a stârnit un val de simpatie față de Germania, alimentat de comportamentul împăratului Wilhelm al II-lea la funeraliile bunicii sale. Pentru o scurtă perioadă, gesturile de respect și solidaritate au părut să creeze premisele unei apropieri între cele două mari puteri europene. De ce nu s-a transformat însă această emoție într-o reconciliere durabilă între Londra și Berlin?

Regina Victoria a Regatului Unit a murit la 22 ianuarie 1901, după o domnie de 63 de ani și șapte luni, una dintre cele mai lungi din istoria monarhiei britanice.

De-a lungul vieții, suverana devenise un simbol al națiunii britanice, fiind asociată cu un puternic simț al datoriei și cu respectarea unor norme stricte de moralitate personală.

Perioada domniei sale, cunoscută sub numele de Era Victoriană, a fost marcată de transformări profunde în plan industrial, cultural, politic, științific și militar. În același timp, Regatul Unit și-a extins considerabil influența la nivel mondial, iar Imperiul Britanic a cunoscut o expansiune semnificativă.

Ascensiunea Germaniei

Pe măsură ce Germania unificată își consolida puterea economică și militară, rivalitatea cu Imperiul Britanic devenea tot mai pronunțată. Tensiunile dintre cele două mari puteri s-au accentuat în special după urcarea pe tron a lui Wilhelm al II-lea, ale cărui ambiții au contribuit la înrăutățirea relațiilor dintre Berlin și Londra.

Atmosfera tensionată dintre Berlin și Londra avea să se schimbe la moartea reginei Victoria.

„Când regina Victoria s-a îmbolnăvit pentru ultima oară, această boală fiindu-i fatală, kaiserul s-a grăbit să vină la căpătâiul ei cu toate că Războiului Burilor nu se sfârșise, iar guvernul său se temea că ar fi putut avea parte de o primire ostilă.

A ținut-o în brațe pe regina aflată pe moarte timp de două ore și jumătate, iar mai târziu a susținut că l-a ajutat pe unchiul său, devenit acum regele Eduard al VII-lea, să o așeze în coșciug. Era, își amintea el, `atât de mică și atât de ușoară`”, precizează istoricul Margaret MacMillan în cartea „Războiul care a pus capăt păcii. Drumul spre 1914”.

Comportamentul lui Wilhelm al II-lea a fost apreciat de întreaga presă din Marea Britanie. Cotidianul „Daily Mail” l-a numit pe Wilhelm „un prieten de nădejde”, iar „The Times” a scris că avea să dețină „multă vreme un loc în amintirea și afecțiunea lor”.

„The Telegraph” le-a amintit cititorilor săi că împăratul Germaniei era pe jumătate englez: „Am rămas întotdeauna mândri în sinea noastră de faptul că personalitatea cea mai remarcabilă și înzestrată care s-a urcat pe un tron european de la Frederic cel Mare încoace a fost sânge din sângele nostru”.

„Ar trebui să formăm o alianță anglo-germană. Voi să dețineți controlul pe mare, iar noi pe uscat”

Profitând de atmosfera favorabilă din acea perioadă, Wilhelm a făcut apel la prietenie: „Ar trebui să formăm o alianță anglo-germană. Voi să dețineți controlul pe mare, iar noi pe uscat; cu o asemenea alianță, în Europa n-ar putea să miște nici măcar un șoarece fără permisiunea noastră”.

Și atunci de ce nu s-a materializat o astfel de alianță?

„Concurența economică, o relație dificilă în care ambele puteri se suspectau reciproc și, ocazional, își declarau deschis ostilitatea, presiunea opiniei publice, toate acestea explică de ce dorințele kaiserului nu s-au materializat și de ce Germania și Marea Britanie s-au situat în tabere adverse înainte de 1914.

Cu toate acestea, dacă Germania și Austro-Ungaria ar fi redevenit inamice (precum fuseseră până la 1866) sau dacă Regatul Unit ar fi pornit la război împotriva Franței, am putea găsi cu la fel de multă ușurință motive similare. Și ar fi la fel de ușor să găsim motive pentru o alianță între Germania și Marea Britanie”, consideră Margaret MacMillan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jocuri financiare: Cum a vrut Rusia să împiedice apropierea Bulgariei de Austro-Ungaria

Scandalul de spionaj care a zguduit Austro-Ungaria

Frica în politica externă: Cum s-a raportat Austro-Ungaria la Războaiele Balcanice

Plănuia Austro-Ungaria sau Serbia un război în Balcani în anul 1914?