Prima pagină Maratoanele Descopera Case de poveste

Casa Assan, locuinţa primului explorator român ce a făcut ocolul Pământului şi a studiat zonele polare. A condus şi primul automobil din România

Oana Bujor | 10.29.2018 | ● Vizualizări: 11381

Aflată în Piaţa Lahovari nr. 9 din sectorul 1 al Capitalei, Casa Assan aminteşte de Bazil Assan, primul român ce a făcut ocolul lumii în 1899 şi a călătorit în zonele polare,.

Clădirea a fost ridicată între anii 1906-1914 după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Acesta şi-a adus aportul la proiectarea Palatul Cantacuzino şi amenajarea Parcului Carol, ce purta denumirea în acea perioadă de Parcul Expoziţiei Naţionale. Conform planurilor arhitecturale, clădirea prezintă un stil neoclasic francez. 

Galerie foto

Casa Assan - Casa Oamenilor de ŞtiinţăCasa Assan - Casa Oamenilor de ŞtiinţăCasa Assan - Casa Oamenilor de ŞtiinţăCasa Assan - Casa Oamenilor de Ştiinţă
 
Locuinţa a aparţinut familiei exploratorului Bazil Assan, primul român ce face ocolul Pământului în 1899. 
 
Unul dintre aspecte arhitecturale importante ale casei este reprezentat de scara somptuoasă din piatră. Saloanele clădirii sunt decorate cu vitralii, marmură, iar fotoliile au fost capitonate cu piele de Cordoba sau mătase. 
 
Cele cinci saloane aflate la interior poartă denumiri sugestive reprezentative pentru decoraţiunile alese. De pildă, Sala Oglinzilor are pereţii îmbrăcaţi în oglinzi încadrate în bronz, Sala Zodiac conţine vitralii decorate cu toate semnele zodiacale, iar Sala Edison adăpostea un candelabru şi chiar o lampă Edison originală. Celelalte două saloane poartă denumirea de Sala de şah şi Sala Consiliu. 
 
Din 1945, clădirea intră în patrimoniul Academiei Române şi devine Casa Oamenilor de Ştiinţă. În octombrie 2017, consilierii Capitalei au votat ca un bloc de 23 de metri înălţime să fie construit în apropierea casei. 
 
În prezent, în locuinţa lui Assan se află un restaurant, iar clădirea este încadrată ca monument istoric. 

Familia Assan şi începutul industrializării urbane din România

Bazil Assan se naşte în 1860, în Bucureşti, într-o familie avută. Acesta urmează şcoala de la Liege şi îşi finalizează studiile economice la Montreux, în Elveţia. Fratele său, Georges Gh. Assan (1862-1900), studiază la Şcoala Superioară de Comerţ din Anvers, Belgia, şi devine o figură importantă a domeniului comercial. El ajunge în funcţia de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie, deţine apoi funcţia de consilier comunal, este membru al Consiliului CEC şi al Instrucţiunii Publice pentru Învăţământul Profesional şi Comercial. 
 
Tatăl lor, George Assan (1821-1866), era originar din Moldova. Ajuns la Bucureşti, bărbatul începe să-şi exercite activitatea economică. El deschide aici în 1849, alături de Ioan Martinovici, o băcănie ce atrage atenţia bucureştenilor prin faptul că aici erau comercializate bunuri de lux importate de peste hotare. 
 
George Assan/Sursa-digibuc.ro:Universul literar, 26, nr. 14, 29 martie 1909
 
George Assan devine foarte cunoscut după construirea Morii lui Assan (1853)  de pe malul lacului Colentina. Importanţa morii este dată de faptul că, în 1853, George Assan pune în funcţiune prima instalaţie industrială acţionată de o maşină cu aburi Siegel, adusă din Viena. Moara, cât şi fabrica de pâine din clădire, au funcţionat timp de aproape 150 de ani. Instalaţia marchează momentul începutului industrializării urbane din România. 
 
În prezent, la 165 de ani de la construcţie, Moara lui Assan se află într-o stare agravantă de deteriorare, în ciuda importanţei sale istorice. 
 
Moara lui Assan (2013) Credit-captură Youtube
 
Bazil Assan duce mai departe afacerea familiei şi construieşte alte două mori sistematice, o fabrica de săpun şi una de vopseluri. Silozul pe care l-a constuit în 1907 putea adăposti 700 de vagoane cu grâu şi avea o înălţime de 41 de metri, fiind cea mai înaltă clădire din Capitală, în acea perioadă. După o vizită în Statele Unite ale Americii pentru analizarea industriei de peste ocean, Assan construieşte o fabrică de uleiuri comestibile din porumb, prima de acest fel din ţară. 
 
Despre viaţa de familie a acestuia nu se cunosc foarte multe detalii. Se pare că ar fi fost căsătorit cu o ţigancă, împreună având 3 fete. Acesta şi-ar fi botezat fetele în funcţie de locul în care el se afla în momentul naşterii lor. Pe când era la Atena se naşte prima fată, Athenaida, atunci când era în Spania se naşte Consuella, iar când naviga în Oceanul Pacific se năştea Pacifica. 
 
Assan moare pe 16 iunie 1918, la Montreux, Elveţia. 
 
În afară de spiritul său de afacerist, Bazil a fost aventurier, dar şi un promotor al ştiinţei.
 

Assan, exploratorul

În 1882, 12 ţări ale lumii lansează Anul Geofizic Internaţional ce avea ca scop explorarea ţinuturilor polare de pe Pământ. Inginerul suedez Salomon August Andree propune în 1886 ca zonele polare să fie explorate cu ajutorul balonului. Iniţiativa sa stârneşte aprecierea şi curiozitatea comunităţii ştiinţifice şi pe cea a lui Bazil Assan. 
 
Pe 15 iulie 1896, balonul lui Andree ajunge în Suedia, locul de pornire a expediţiei. Aici primeşte numele de „Oernen” (Vulturul). 
 
Vulturul/Sursa-captură Youtube
 
Assan în cunoaşte pe Andree în perioada de studiu din Franţa. Cei doi corespondează cu privire la construcţia balonului şi cercetarea regiunii Spitzbergen. 
 
În cadrul Societăţii Geografice din România, tradiţia era ca reprezentanţii să expună rezultatele în cadrul adunărilor generale, în faţa regelui Carol I, preşedintele societăţii. Prima expunere a lui Bazil a avut loc pe 13 martie 1897, în faţa regelui Carol I-ul şi a prinţului Ferdinand. Aceeaşi expunere, intitulată „Călătorie în regiunile polare nordice”, are loc câteva zile mai târziu şi în prezenţa reginei Elisabeta a României. 
 
Principalele scopuri ale călătoriei sale erau de obţinere a informaţiilor privind structurile geologice şi resursele din Arhipelagul Spitzberger, asistarea decolării expediţiei aeronautice a lui Andree şi observarea unei eclipse totale din Vadso (Norvegia) pe 9 august 1896.
 
Într-un vas norvegian ce se deplasa din Hamburg către locul de decolare se află şi inginerul Bazil Assan, fiind delegat al Societăţii Geografice Române (1875), considerată una dintre cele mai vechi institutuţii de acest fel din lume. Lansarea este amânată pentru anul 1897, când a venit şi o subvenţie din partea lui Alfred Nobel. 
 
În cadrul expediţiei aeronautice a balonului Oernen, Andree moare în zona Arhipelagului Spitzbergen. Scrisorile pe care Andree şi Assan şi le trimit oferă informaţii despre exploratorul suedez.
 
În cadrul unei expunerii ulterioare, din 1899, Assan prezintă Societăţii Geografice detalii despre „Călătoria împrejurul Pământului”. Expediţia a durat 5 luni, din decembrie 1897 până în prima jumătate a anului 1898. Assan devine astfel primul român ce face înconjurul lumii. Traseul său, de la vest la est, începuse din Constanţa şi a trecut prin Instanbul, Cairo, Ceylon, China, Japonia, Oceanul Pacific, SUA şi apoi se întoarce în România. 
 

Prima „trăsură fără cai” din România

Primul automobil de circulaţia din România a fost un Panhard cu motor de 15CP fabricat în Belgia, deţinut de către Bazil Assan. În Bucureşti, prima maşină este înmatriculată în 1900 cu numărul 1-B. După ce se întoarce de la Paris, în propriul automobil, prinţul Valentin Bibescu, primul pilot al României, refuză ca maşina sa să deţină al doilea număr de înmatriculare din Bucureşti. Aşadar, îşi foloseşte influenţa pentru ca automobilul său să poarte numărul de înmatriculare 0-B.  Deşi maşina lui Assan este înmatriculată în 1900 şi acesta o va conduce ani buni, abia în 1908, când în Bucureşti existau zeci de maşini, se introduce şi examenul pentru obţinerea permisului auto. Procedura era simplă, şoferul trebuia să treacă „proba de viteză” în care ofiţerul examinator arunca în faţa maşinii o pernă. Şoferul obţinea permisul dacă reuşea să frâneze instantaneu. 
 
Bazil Assan a fost şi primul vicepreşedinte al Automobil Clubul Român, asociaţie înfiinţată în 1904. 

În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.