Civilizatia de la poalele timpului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O civilizatie unica
Cultura ainu se remarca prin faptul ca nu are un alfabet propriu si nici un sistem de scriere atestat, motiv pentru care intreaga istorie precum si traditiile ainu au fost transmise de-a lungul timpului exclusiv pe cale orala. Transcrierea acestora s-a facut atat in alfabetul japonez sau in cel chirilic cat si prin, mai nou, cel latin.

Nici limbajul ainu nu isi gaseste un corespondent pe glob, desi mai multi cercetatori au incercat sa demostreze ca ar avea trasaturi comune cu cel japonez. Ideea general acceptata astazi este ca limba ainu este una izolata care s-a dezvoltat independent de celelalte. Cu toate ca au radacini comune, dialectele ainu ale nativilor din Japonia si ale celor din estul Asiei par foarte diferite, dovada stand faptul ca, de multe ori, acestora le este greu sa se inteleaga. Uimitor este insa faptul ca legendele sunt comune si sunt intelese de catre toti ainu la fel ca si limbajul clasic.

Religia ainu aminteste insa de animism, prereligie pastrata inca in unele locuri ale planetei. Cu toate acestea, daca in animism toate lucrurile si vietatile care inconjurau un om aveau un spirit propriu si erau tratate cu respect, in religia ainu toate acestea sunt considerate zei. Denumirea lor este kamui, care se traduce prin ‘’spirit’’ sau ‘’zeu’’ si care se este opusul termenului ‘’ainu’’.

Conform credintelor originale, pamantul a fost creat de Kamui, zeul zeilor, cel care a dat nastere si primilor oameni. La inceput, legendele spun ca ainu aveau trup de lut, par de buruieni si o coloana vertebrala facuta din lemne de salcie. De asemenea, se credea ca exista sase raiuri si sase iaduri asezate unul deasupra altuia. Cel mai de sus era Raiul in care salasluieste Kamui impreuna cu supusii sai, Rai care ar fi inconjurat de un masiv zid de metal. Singura cale de acces in acest paradis fiind o poarta mare de fier.

In prezent, desi majoritatea populatiei ainu inca pastreaza vechile credinte, parte dintre nativi au devenit ortodocsi, imbratisand doctrina Bisericii Ortodoxe Ruse.

Interesanta este si traditia oamenilor ainu legata de aspectul fizic si de semnificatiile acestuia. De curand, a reintrat in legalitate un obicei interzis de catre japonezi dar practicat fara intrerupere de catre o parte dintre localnici, prin care femeile isi tatuau buzele. Tatuajul semnifica faptul ca femeia este apta pentru casatorie si poate da nastere copiilor. De asemenea, barbatii nu se puteau insura decat daca barba lor atingea o lungime considerabila.
Foarte apreciate la ora actuala sunt dansurile, cantecele si ornamentele ainu, cele care atrag din ce in ce mai multi vizitatori din toate colturile lumii.

Pentru ca ainu nu depasesc 40.000-50.000 de locuitori, desi se pare ca peste 150.000 de japonezi ar avea trasaturi genetice comune cu acestia, guvernul japonez a recunoscut in 1997 populatia ca fiind o etnie minoritara si a instituit anumite programe de protectie a acesteia. Se pare insa ca doar cateva zeci de persoane mai pot afirma ca au gene 100% ainu.

In prezent, exista mai multe organizatii locale care inca lupta cu guvernul japonez pentru a recastiga terenurile care le-au fost luate abuziv si care au fost folosite, in marea majoritate, pentru dezvoltarea zonei industriale a insulei Hokkaido.