Top 20 creaturi din folclorul medieval european

Cunoștințele limitate despre lume din perioada medievală erau adesea completate de către mituri și legende.

Folclorul Europei medievale a fost un amestec de legende din diverse surse, precum povești regionale antice amestecate cu povești religioase iudeo-creștine și mituri din Imperiul Roman și Orientul Apropiat. Astfel, de-a lungul timpului în manuscrisele vremii au apărut o serie de ființe fantastice, care în cea mai mare măsură nu au corespondent în natură.

• Test de cultură generală. Cum rămâne aprinsă torța Olimpică?
• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…

Este greu de spus dacă oamenii au crezut sau nu în toate aceste creaturi, deoarece rolul folclorului și al miturilor nu este de a prezenta realitatea și natura ci de a atrage atenția asupra unor realități sociale și probleme morale. History Hit a creat o listă cu astfel de creaturi.

20. Hircocervus

Această creatură mitică trebuia să fie pe jumătate cerb și pe jumătate capră, existența acesteia a fost speculată încă din Antichitate. Atât Aristotel cât și Platon discută despre hircocervus în filosofia lor, deși pentru Aristotel creatura este în mod clar fictivă. Prima mențiune în limba engleză a lui Hircocervus provine dintr-un manuscris din 1398.

19. Manticora

Legenda manticore a luat naștere în Persia și, la fel ca mulți monștri, a ajuns în Europa medievală prin cartea Naturalis Historia, scrisă de Pliniu cel Bătrân, care avea tendința de a accepta existența unor creaturi fantastice. Acesta scria despre manticoră: „Creatura are patru picioare și că capul său seamănă cu cel al unui om, dar că, ca mărime, este comparabil cu un leu,  coada acestui animal poate arunca fire care au un cot lungime și sunt ascuțite ca spini, pe care le aruncă ca săgețile care o vânează”.

18. Sirenele

Cele mai vechi referiri la sirenele se găsesc în folclorul asirian, iar creaturile au devenit bine cunoscute în Europa prin adoptarea grecilor a legendelor asiriene. De obicei erau descriși ca fiind capricioase și adesea pur și simplu malefice, atrăgându-i spre moarte pe marinari.

17. Monocerul

Monocerul a apărut prima dată în scrierile lui Pliniu și a fost descris ca o fiară cu corpul unui cal, capul unui cerb, picioarele unui elefant, coada unui mistreț și un corn negru în centrul capului său. Termenul de „monoceros” a fost uneori folosit interschimbabil cu cel de „unicorn”.

16. Căpcăunii

Aceștia apar în folclorul unei varietăți de culturi și sunt în general caracterizați ca versiuni mai mari și mai urâte ale oamenilor. Sunt aproape întotdeauna descriși ca mâncând carne umană și este posibil să fi fost inspirați de către canibalii din viața reală.

15. Pard

Se credea că acesta era o felină mare, pătată, care se putea mișca cu mare viteză, posibil inspirată de ghepard. Se credea că se împerechează cu lei pentru a produce leoparzi.

14. Călugărul de mare

La baza acestei creaturi se află,cel mai probabil focile sau alte creaturi marine văzute în largul mării. Călugărul de mare a fost o creatură din legendele Europei de Nord care ar fi trăit în mările din jurul Danemarcei și seamănă superficial cu un călugăr.

13. Salamandra

Deși salamandra este un animal real, descrierile sale medievale sunt suficient de fantastice încât sunt deseori tratate ca fiind despre o creatură fictivă distinctă. De-a lngul timpului au existat o multitudine de descrieri ale salamandrei , acestea variind de la un câine la o pasăre până la o salamandră reală, frecvent această creatură avea și aripi.

12. Monopodul

Monopodul a intrat în folclorul european prin opera lui Pliniu cel Bătrân. După cum sugerează și numele, sunt creaturi cu un singur picior. Potrivit lui Isodore din Sevilla, el: trăiește în Etiopia; are un singur picior și este extrem de rapide. Grecii îl numesc „cel cu umbre”, pentru că atunci când este fierbinte se întinde cu spatele pe pământ și este umbrite de dimensiunea mare a piciorului său”.

11. Unicornul

În Evul Mediu, unicornul aveau un simbolism religios puternic și a fost asociat cu Fecioara Maria. Poveștile care implică moartea unicornilor au asociate adesea cu răstignirea lui Iisus. La fel ca o mare parte din folclorul european, unicornii au fost descriși inițial de grecii antici care credeau că trăiesc în India.

10. Mielul vegetal

Originile mielului vegetal sunt neclare, deși atât tradițiile folclorice evreiești, cât și cele celtice prezintă animale-plante similare. Mielul vegetal se credea că este atașat de o plantă prin cordonul ombilical și păștea zona accesibilă din jurul plantei. Legenda a devenit populară în Anglia în secolul al XIV-lea datorită jurnalului de călătorie al lui John Mandeville.

9. Wyvern

Wyvernul este o reptilă mare cu aripi asemănătoare unui dragon și se diferențiază de acesta prin faptul că are doar două picioare.

8. Yale

Pliniu este, de asemenea, responsabil pentru apariția yale în mitul medieval. Această creatură este descrisă fie ca o antilopă, fie ca o capră; cu excepția faptului că în ambele cazuri coarnele sale sunt mai mari. Yale a servit ca unul dintre animalele heraldice ale monarhiei britanice de la domnia lui Henric al VII-lea.

7. Baziliscul

Baziliscul era considerat regele șerpilor și putea ucide în multe feluri diferite. Diverși autori au crezut că respirația, privirea, mușcătura, atingerea și vocea sa se pot dovedi instantaneu fatale. În scrierile din antichitate, baziliscul era descris ca un șarpe mic. Dar bazilicii scriitorilor medievali erau creaturi mai mari, mai intimidante, adesea parțial asemănătoare unor păsări.

6. Centaurul

Prezenți în folclorul mediteranean încă din Epoca Bronzului, Centaurii au fost o parte importantă a folclorului medieval din întreaga Europă. Ei au continuat să fie asociați cu zeul vinului Dionis chiar și în Europa creștinizată și au fost adesea folosiți ca motive arhitecturale.

5. Blemmyes

Oamenii fără cap erau frecvent incluși în relatări clasice și medievale despre țări îndepărtate. Se credea că Africa, în special, găzduiește aceste creaturi și numele Blemmyes derivă din cel al unui grup real de nomazi din Africa de Nord.

4. Crocotta

Posibil rezultatul unor povești exagerate despre hiene, crocotta a fost descrisă în mod diferit ca fiind parte câine, parte lup sau parte leu. În general originea lui era plasată în  Africa sau India și erau considerat extrem de agresiv atât față de oameni, cât și față de câini.

3. Cinocefalul

Cinocefalii erau o specie mitică de oameni cu cap de câine. Termenul a fost frecvent aplicat într-un mod metaforic pentru a sugera lipsa civilizației și, de-a lungul timpului atât scandinavii, cât și africanii au fost prezentați astfel. În unele biserici ortodoxe, Sfântul Cristofor este de obicei prezentat ca unul dintre aceștia.

2. Dragonul

Dragonii din folclorul european sunt aproape întotdeauna ostili umanității, cu excepția tradițiilor galeze și bulgare. Dragonii sunt reprezentați cu patru picioare, aripi și respirație de foc.

1. Grifonul

Originile grifonului sunt neclare și la începutul Evului Mediu aspectul lui este variabil. Până în secolul al XII-lea a devenit mai regulat, incluzând corpul unui leu cu capul și aripile unui vultur. Era popular în heraldică, simbolizând inteligența vulturului combinată cu vitejia și puterea leului.

Citește și:

8 legende cu şerpi din mitologiile lumii

20 curiozităţi despre Irlanda, singura ţară din Europa unde nu există şerpi

Zoologie si mitologie

Simbolismul şi importanţa dragonilor în cultura europeană