Isabel Perón, dansatoarea de cabaret devenită președinte

Isabel Perón este un fost politician argentinian și prima femeie care a deținut funcția de președinte al Argentinei, între 1 iulie 1974 și 24 martie 1976, și vicepreședinte în perioada 12 octombrie 1973 – 1 iulie 1974. Pe 12 ianuarie 2007 a fost arestată și trimisă în exil.

Acum în vârstă de 91 de ani, fostul președinte al Argentinei, Isabel Perón, deține recordul de a fi a doua femeie care a ocupat funcția de președinte al unei țări.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Presa locală din Madrid, acolo unde locuiește Perón de patru decenii, scrie despre ea că s-ar fi retras din viața publică, trăind aproape ca o călugăriță, evitând contacul cu lumea și, mai ales, trăind departe de tot ceea ce reprezintă politica. Isabel Perón a fost căsătorită între 1961 și 1974 cu fostul președinte Argentinian Juan Perón (n. 1895 – d. 1974).

Dansatoare de cabaret

Maria Estela Martinez Cartas – acesta este numele dinaintea căsătoriei – s-a născut în 1931, în La Rioja (o provincie aflată în nordul Spaniei), fiind cea mai mică dintre cei șase copii ai familiei.

Încă din adolescență, a fost foarte atrasă de dans, iar la 20 de ani s-a alăturat unei trupe de dans condusă de un artist cubanez, plecând în turnee prin cluburile de noapte ale Americii Latine și performând sub numele de scenă Isabelita Gomez.

Secretara și apoi soția președintelui

Deși nu sunt confirmate informațiile, se speculează că pe cel care avea să-i devină soț mai târziu, Juan Perón, omul de stat argentinian, l-ar fi întâlnit într-un faimos cabaret din Caracas, Venezuela, în anul 1955, la scurt timp după ce Perón fusese demis din primul mandat de președinte al Argentinei. Însă alte surse confirmă că aceștia s-au întâlnit în Panama. Cert este că după ce l-a cunoscut pe omul politic Perón, tânăra dansatoare a renunțat la cariera ei și la turneele prin cluburile de noapte, devenind secretara personală a lui Juan Perón, însoțindu-l în exil, la Madrid, unde, în 1961, s-au căsătorit.

Isabel era cea de-a treia soție a președintelui, predecesoarele, Aurelia „Potota” Tizon și Evita (considerată lider spiritual al națiunii) fiind cunoscute pentru implicările în viața socio-politică a Argentinei, promovând dreptul la vot al femeilor și susținând cauza celor numiți Descamisados ​​(cei fără cămașă), cei mai săraci dintre săraci.

Evita, care murise de cancer la doar 33 de ani, fusese o figură respectată și adorată de argentinieni. Foarte activă în viața politică, Evita, prin popularitatea și sprijinul pe care i l-a acordat soțului ei, l-a ajutat pe Juan Perón să devină președintele Argentinei. Chiar dacă a fost ales într-un mod democratic, Perón a condus ca un dictator.
Isbael Perón a realizat faptul că poporul o va compara, inevitabil, cu predecesoarea ei, Evita, așa încât la scurt timp după ce a devenit soția președintelui, a transmis un mesaj televizat concetățenilor ei spunând că tot ceea ce dorește este să „continue să facă într-o manieră umilă” acele „fapte bune” „pe care Evita, din păcate, nu a mai putut să le realizeze pentru țară”.

Deși trăiau în exil, lui Juan Perón fiindu-i interzis să vină în Argentina, Isabel făcea oficiile necesare, participând la diverse reuniuni politicie.

Norocul sau… ghinionul de a deveni femeia președinte

În 1973, cuplul se mută din nou în Argentina, Juan Perón depunându-și pentru a doua oară candidatura pentru funcția de președinte al țării, iar Isabel pentru cea de vicepreședinte. În același an, cei doi câștigă alegerile preluând mandatul începând cu luna octombrie, însă, nu după mult timp, din cauza unor probleme de sănătate semnalate de Perón, Isabel îi ia locul în fruntea țării ca președinte interimar, până la moartea acestuia, la 1 Iulie 1974, când a devenit oficial prima femeie din America Latină și a două din lume care a deținut titlul de președinte.

Deși avea cea mai înaltă funcție în stat, Isabel Perón era cu totul lipsită de experiență în viața politică, astfel că devenise un pion ușor de manevrat și manipulat de către politicienii în căutarea și preluarea puterii. L-a acceptat ca sfătuitor pe Lopez Rega, ministrul afacerilor sociale, care ducea o politică de persecuție a adversarilor săi, grupul paramilitar pe care-l conducea, Alianța Anticomunistă Argentiniană, devenind sinonim cu teroarea în momentul în care a fost implicat în uciderea și torturarea a mii de oameni, în urma represiunii împotriva tuturor simpatizanților de stânga.

Arestată și trimisă în exil

Argentina intrase în acea perioadă într-o criză economică severă, mai multe greve generale paralizând în mod repetat țara. În mijlocul haosului creat, la 632 de zile după ce Isabel devenise președintele țării, armata argentiniană a dat o lovitură de stat, transmițându-i mesajul:

„Doamnă, forțele armate au preluat controlul politic asupra țării, sunteți arestată”. Pe 24 martie 1976, Isabel Perón a fost luată cu elicopterul de pe terasa casei unde era reședința oficială a șefului statului și transportată la o închisoare de lux, un castel guvernamental din Patagonia, acolo unde a rămas în arest la domiciliu timp de cinci ani. În 1981 i s-a permis să plece în Spania, Isabel stabilindu-se în fosta casă a lui Juan Perón, aflată în inima Madridului.

În 2007, un judecător argentinian a emis un mandat de arestare a Isabelei Perón sub acuzația de încălcări ale drepturilor omului comise de forțele armate în timpul președinției sale. Perón, care până atunci era cetățean spaniol, a fost arestată pentru scurt timp. În 2008, însă, Curtea Națională a Spaniei a refuzat cererea de extrădare pe motiv că acuzațiile nu constituiau crime împotriva umanității și că termenul de prescripție a fost depășit de mult.

Surse:

https://www.dw.com/en/isabel-Perón-turns-90/a-56456787

https://www.britannica.com/biography/Isabel-Perón

Vă mai recomandăm să citiți și:

Boris Elțîn, președintele rus găsit „mort de beat” și „în chiloți” pe străzile din Washington

Aleksandr Lukașenko, președintele de-un sfert de veac al Belarusului

George Washington: Generalul, președintele, omul politic, eroul

Test de cultură generală. Ce rol și atribuții are președintele României?