Eva Peron, prima doamnă a Argentinei. Cum a câștigat adulația maselor

Personalitatea politică Eva Peron a ajutat la conducerea guvernului populist al soțului său, președintele argentinian Juan Peron, în anii 1940 și 1950. Amândoi criticați și adorați de diferite facțiuni, mulți observatori au susținut că Eva a exploatat oamenii pe care susținea că îi reprezintă, iar în același timp, într-o anumită măsură, Eva Peron s-a poziționat ca „o punte” între guvern și clasa muncitoare.

María Eva Duarte, cunoscută drept Eva sau Evita, s-a născut la data data 7 mai 1919, în micul oraș Los Toldos din pampasul argentinian. La vârsta de șase ani, tatăl său, care nu era căsătorit cu mama sa și avea o soție și o altă familie, a murit. Astfel, Eva, mama și frații săi au trecut prin greutăți financiare. Câțiva ani mai târziu, familia s-a mutat în orașul Junin din Argentina.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

La vârsta de 15 ani, Evita a călătorit în capitala țării, Buenos Aires, pentru a urma o carieră în actorie. Tânăra actrița a început să atragă atenția publicului, precum și cea a unei „stea în ascensiune” din noul guvern, colonelul Juan Domingo Perón. Cei doi s-au căsătorit în 1945. Evita a participat la campania prezidențială de succes a soțului său din 1945 – 1946. În această perioadă, Evita a militat pentru cei asupriți și a câștigat adulația maselor.

Eva Peron nu a ocupat niciodată o funcție în guvern

Deși nu a ocupat niciodată o funcție guvernamentală, Evita a activat, în următorii câțiva ani, ca ministru al Sănătății și Muncii. Evita a acordat creșteri salariale generoase sindicatelor, care au răspuns cu sprijin politic pentru Peron. După ce a întrerupt subvențiile guvernamentale pentru societatea tradițională de ajutorare a țării (făcându-și astfel dușmani în rândul elitei tradiționale), Evita a înlocuit-o cu Fundația Eva Peron.

Organizația sa caritabilă pentru cei săraci a fost susținută de contribuțiile sindicale și de mediul de afaceri, atât legale, cât și constrânse, precum și de o reducere substanțială a loteriei naționale și a altor fonduri. Resursele respective au fost folosite pentru înființarea a mii de spitale, școli, orfelinate, case pentru bătrâni și alte instituții caritabile.

Mai mult, Eva Peron a fost în mare parte responsabilă de adoptarea legii privind votul femeilor, care a atras mânia multor adversari. De asemenea, Evita a introdus educația religioasă obligatorie în toate școlile argentiniene. În 1949, Evita a format Partidul Feminist Peronista. Doi ani mai târziu, deși murea de cancer, Evita a obținut nominalizarea pentru vicepreședinte, dar armata a forțat-o să-și retragă candidatura.

Trupul îmbălsămat al lui Eva Peron, furat de dușmani

În 1951, Eva Peron și-a publicat autobiografia, „La Razon de Mi Vida” (Misiunea mea în viață, 1953). Evita a murit la Buenos Aires la data de 26 iulie 1952. Avea doar 33 de ani, potrivit Britannica.

Moartea lui Eva Peron a sporit obsesia publicului. Adepții săi din clasa muncitoare au încercat fără succes să o canonizeze, iar dușmanii i-au furat trupul îmbălsămat în 1955, după ce Juan Peron a fost dat jos, și l-au ascuns în Italia timp de 16 ani. În 1971, guvernul militar al Argentinei a predat rămășițele ei văduvului său, aflat în exil la Madrid. După ce Peron a murit în funcție în 1974, a treia soție a sa, Isabel Peron, a sperat să intre în grațiile poporului prin așezarea rămășițelor lui Evita lângă cele ale lui Juan într-o criptă din palatul prezidențial. Doi ani mai târziu, o nouă juntă militară a înlăturat cadavrele. Rămășițele lui Eva Peron au fost în cele din urmă îngropate în cripta familiei Duarte din cimitirul Recoleta.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cleopatra, una dintre cele mai fascinante femei din toate timpurile

Marilyn Monroe, o legendă a cinematografiei americane

Afrodita, zeița iubirii, frumuseții și a fertilității din Grecia Antică

Brigitte Bardot, o zeiță a marilor ecrane și actriță controversată