O nouă teorie încearcă să explice legenda monstrului din Loch Ness. Ce ar putea fi, de fapt, Nessie?

O nouă lucrare explorează teoria conform căreia aparițiile monstrului din Loch Ness ar fi putut fi, de fapt, observări ale unor anghile europene. 

„Ipoteza anghilelor” sugerează că o Anguilla anguilla deosebit de mare ar fi putut păcăli oamenii, făcându-i să creadă că au văzut un animal mitic care trăiește în lacuri, dar oare statisticile referitoare la anghile susțin această teorie?

• 15 lucruri mai puțin știute despre Chris Rea
• Test de cultură generală. De ce se spune că potcoavele aduc noroc?

Estimările privind mărimea monstrului din Loch Ness variază de la unul la doi metri sau de la 15 la 20 de metri, potrivit martorilor. Autorii noului studiu subliniază că estimările privind biomasa din Loch Ness nu se potrivesc cu cea mai mare dintre cele două dimensiuni propuse, iar lucrările lui Carl Sagan privind fizica coliziunilor ar putea fi traduse în sensul că, dacă Nessie era mai mic, ar putea exista mai multe exemplare în interiorul bazinului hidrografic, potrivit IFL Science.

Monstrul din Loch Ness, o anghilă de dimensiuni mai mari?

„Astfel, dacă există unul, ar putea fi mai mulți. Dacă este real, ar putea fi o anghilă?”, au scris autorii.

Pentru a afla acest lucru, cercetătorii au analizat datele adunate din Loch Ness și au stabilit numărul de anghile și dimensiunile medii, atunci când au fost scoase din uriașa masă de apă.

Datele au arătat că distribuția este înclinată spre anghilele de dimensiuni mici, ceea ce a dus la concluzia că, șansele de a găsi nu doar o anghilă, dar una de mari dimensiuni, cum ar fi de minimum un metru, sunt de 1 la 50.000.

„Totuși, acest lucru nu este un postulat al monstrului. Într-adevăr, probabilitatea de a fi găsit o anghilă de șase metri în Loch Ness este, practic, zero. Prea mic pentru ca programul de software utilizat să ofere o estimare fiabilă. Astfel, în timp ce anghilele mari pot explica unele apariții observate de diverși martori oculari ale unor obiecte mari și animate, care se ridică la suprafața lacului, este puțin probabil ca acestea să explice aparițiile animalelor extraordinar de mari. În schimb, acestea ar putea fi explicate de fenomenele valurilor, mamiferele rătăcite ocazional sau altele”, au explicat autorii.

De unde vine „ipoteza anghilelor”?

În anii 1970, o greșeală științifică l-a determinat pe biologul Roy Mackal să concluzioneze că ar putea exista anghile masive în lacul scoțian, după ce a colectat un eșantion din capcanele cu momeală. Aceasta ar putea să nu fie o bănuială total nefondată, dacă luăm în considerare trăsăturile definitorii ale lui Nessie: un cap aflat în vârful unui gât lung și subțire, o flexibilitate extremă, aripioare pectorale și o colorație întunecată.

De asemenea, Mackal nu a fost nici pe departe singurul, deoarece alți naturaliști au sugerat că anghilele ar putea migra tranzitoriu în lac dinspre râul Ness. Între timp, un studiu ADN electronic din 2018 a găsit o grămadă de material A. anguilla, ceea ce ar putea indica anghile mari, cu circumferințe mari.

Studiul a fost distribuit în bioRxiv.

Vă mai recomandăm și: 

Noi creaturi marine bizare, descoperite pe coasta Australiei

Misterul monstrului din Loch Ness, aproape de a fi rezolvat: ”Nu spun că e explicaţia finală, dar se potriveşte cu majoritatea elementelor observate”

Creaturi marine și o biodiversitate uimitoare, „blocate sub gheață” timp de 50 de ani, descoperite în Antarctica

Legendarele sirene! Unele dintre cele mai sclipitoare minţi ale Europei credeau în existenţa creaturilor marine