În ce țară se vorbesc 840 de limbi? Papua Noua Guinee este cea mai diversificată țară din punct de vedere lingvistic din lume, cu aproximativ 840 de limbi încă vorbite astăzi, ceea ce reprezintă peste 10% din totalul limbilor existente la nivel global. Și mai impresionant este faptul că această diversitate lingvistică se regăsește într-o populație de doar 10 milioane de locuitori.
În ce țară se vorbesc 840 de limbi? La nivel oficial, Papua Noua Guinee recunoaște trei limbi naționale: Hiri Motu, Tok Pisin și engleza.
Engleza este vorbită ca limbă principală datorită trecutului colonial al țării. În secolul al XIX-lea, Papua Noua Guinee a fost anexată ca protectorat al Imperiului Britanic, fiind ulterior administrată de Australia, înainte de a-și obține independența în 1975.
Tok Pisin (literalmente „limbaj de pasăre”) este o limbă creolă bazată pe engleză, dezvoltată în perioada dominației britanice. Aceasta a apărut ca mijloc de comunicare între muncitorii veniți din Melanezia, Malaezia și China pentru a lucra, în principal, pe plantațiile de trestie de zahăr din secolul al XIX-lea. Deși influențată în mare parte de engleză, Tok Pisin înglobează și elemente lexicale și structurale dintr-un amestec de limbi indigene și străine.
Hiri Motu este o variantă pidgin (limbă mixtă, simplificată) a limbii Motu, o limbă austroneziană vorbită inițial în regiunea capitalei Port Moresby. Deși are unele asemănări cu Tok Pisin, Hiri Motu este mai puțin influențată de engleză și păstrează mai multe elemente din rădăcinile sale austroneziene, având o gramatică și un vocabular simplificate pentru a facilita comunicarea între vorbitorii diferitelor limbi native.
Pe lângă cele trei limbi oficiale, Papua Noua Guinee se remarcă prin sute de limbi indigene, datorită diversității sale etnice și culturale extraordinare. Țara este alcătuită din sute de insule situate în sud-vestul Oceanului Pacific, la nord de Australia. Relieful accidentat, format din munți și jungle dense, a limitat migrarea populațiilor și amestecul cultural de-a lungul timpului, favorizând formarea unor grupuri indigene izolate. Drept urmare, aceste comunități au rămas distincte și nu s-au omogenizat, chiar și după apariția agriculturii, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani.
Deși teritoriul a fost colonizat atât de britanici, cât și de germani, izolarea sa geografică și terenul dificil le-au permis anumitor comunități să le reziste influențelor externe și să-și păstreze identitatea culturală ancestrală, scrie IFL Science.
Această istorie unică se reflectă și în diversitatea genetică profundă a populației, așa cum a demonstrat un studiu din 2017.
„Studiul nostru a relevat că diferențele genetice dintre grupurile de oameni din această regiune sunt, în general, foarte pronunțate, adesea mult mai mari decât cele dintre populațiile majore din întreaga Europă sau Asia de Est”, a declarat Anders Bergström, autor principal al studiului realizat de Wellcome Trust Sanger Institute.
„Am descoperit o diferență notabilă între grupurile care trăiesc în regiunile montane și cele din zonele joase, cu o separare genetică care datează de acum 10.000-20.000 de ani. Acest lucru are sens din punct de vedere cultural, deoarece comunitățile din zonele muntoase au fost istoric mai izolate, dar o barieră genetică atât de puternică între grupuri aflate la distanțe geografice relativ mici este în continuare un fenomen fascinant și rar întâlnit”, a adăugat profesorul Stephen J. Oppenheimer, de la Wellcome Trust Centre for Human Genetics, Universitatea Oxford (Anglia).
Test de cultură generală. Care e prima țară care intră în Noul An? Dar ultima?
Templul culturii din inima Bucureştiului. A fost inaugurat în urmă cu 172 de ani
Agatha Christie, Regina Crimelor și Misterelor. Cea mai bine vândută romanicieră din toate timpurile