Hyman G. Rickover, părintele marinei nucleare

La 21 ianuarie 1954, USS Nautilus și-a făcut intrarea în istorie, tăind apele Tamisei cu o emblemă aurie pe carena sa – un submarin străpungând globul pământesc – simbol care nu era doar o imagine, ci mai degrabă o promisiune.

Primul submarin operațional cu propulsie nucleară din lume anunța începutul unei ere în care umbra subacvatică a puterii navale nu mai avea nevoie de oxigen, doar de uraniu. Iar în spatele acestei revoluții s-a aflat un om la fel de complex ca și reactoarele pe care le-a promovat: Amiralul Hyman G. Rickover (1900 – 1986). Un insurgent birocratic cu un devotament fanatic pentru precizie, Rickover a sfidat inerția instituțională pentru a construi flota nucleară a Americii, redefinind astfel dinamica puterii globale în timpul Războiului Rece. Datorită lui, marina americană putea face înconjurul globului fără să iasă la suprafață, ca parte a unui proiect pentru siguranța nucleară definit ca o filosofie de conducere forjată prin sfidarea mediocrității.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Rickover – un imigrant străin de origine evreică care a devenit cel mai longeviv ofițer în serviciu activ din istoria Statelor Unite, un vizionar care și-a îndepărtat aliații prin stilul său abraziv, un om a cărui obsesie pentru perfecțiunea nucleară a salvat probabil nenumărate vieți,

Hyman George Rickover s-a născut la 27 ianuarie 1900 în Maków Mazowiecki, în Polonia ocupată de ruși, unde violența antisemită era ceva obișnuit. Tatăl său, Abraham, croitor de meserie, a fugit de exterminare în 1906, stabilindu-se în cartierul Lawndale din Chicago. Economiile de 40 de dolari ale familiei și o mașină de cusut împrumutată au devenit colacul lor de salvare. În primii ani petrecuți în SUA, tânărul „Hymie” a vândut ziare, a frecat podele și a livrat alimente, absorbind mantra tatălui său: „În America, poți fi orice”.

La 17 ani, Hyman a absolvit liceul printre primii din clasa sa și a obținut o numire râvnită la Academia Navală a Statelor Unite prin intermediul unei legături politice – o performanță pentru un imigrant evreu. La Annapolis, s-a confruntat cu hărțuieli și antisemitism neîncetat. Studenții din clasele superioare își băteau joc de accentul său și îi atribuiau sarcini punitive, inclusiv să spele podelele dușurilor cu o periuță de dinți. Rickover nu s-a răzbunat cu pumnii, ci cu ambiția și concentrarea pe studiu: a absolvit pe locul 107 într-o promoție de 540, spunând mai târziu: „Lecția a fost simplă. Să muncești mai mult decât ei”.

După absolvirea Academiei Navale din Annapolis în 1922, Rickover și-a început serviciul pe mare ca orice tânăr ofițer al vremii: a fost repartizat pe USS La Vallette, un distrugător clasa Clemson, unde a învățat să comande nave de suprafață într-o Marină care încă visa la lupte cu tunuri și torpile. Era calea tradițională spre promovare – dar Rickover nu era un ofițer obișnuit.

După obținerea unui masterat în inginerie electrică la Universitatea Columbia și antrenament pe submarine, a venit și descoperirea realului său potențial, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, supervizând sistemele electrice ale flotei marinei din Pacific. Însărcinat cu repararea navelor avariate în luptă, Hyman a descoperit defecte sistemice în proiectarea echipamentelor și în lanțurile de aprovizionare. Soluțiile sale – standardizarea pieselor, solicitarea unor teste riguroase – i-au adus un premiu Legiunea de Merit și reputația de expert în resuscitarea flotei, transformând nave abandonate în unități operaționale.

După război, Marina l-a desemnat să studieze energia nucleară la Oak Ridge, Tennessee. În timp ce colegii lui vedeau în energia atomică o armă, Rickover și-a imaginat un reactor pentru submarine, considerând că adevărata concurență nu este Rusia, ci obsolescența.

Susținerea propulsiei nucleare de către Rickover a întâmpinat o rezistență acerbă. Ierarhia Marinei respingea submarinele considerânu-le un fel de „sicrie subacvatice”, în vreme ce vedea în portavioane viitorul. Dar Rickover a persitat în ambițiile sale, orchestrând o cursă birocratică. Și-a asigurat roluri duble în cadrul Marinei și al Comisiei pentru Energie Atomică (AEC), folosindu-le pe ambele pentru a-și finanța viziunea.

A selectat ingineri, punându-le întrebări de genul: „De ce ar trebui să pierd un milion de dolari pentru a vă educa?” A cerut ca piesele cheie ale reactorului să îndure condiții de zece ori mai extreme decât limita teoretică – o abordare care a transformat riscul nuclear în certitudine – un standard care a întârziat proiectul Nautilus, dar a prevenit dezastrele.

În 1955, Nautilus a doborât recorduri, navigând 1.300 de mile (aproximativ 2092 km ) scufundat la 20 de noduri – o performanță imposibilă pentru submarinele diesel. În 1959, USS Triton (la momentul punerii sale în funcțiune în 1959, Triton a fost cel mai mare, cel mai puternic și cel mai scump submarin construit vreodată, cu 109 milioane de dolari) a făcut înconjurul lumii sub apă, dovedind supremația nucleară.

Atunci când submarinul Thresher a făcut implozie în 1963, la 10 aprilie, omorând 129 de persoane, Rickover a impus programul SUBSAFE – un set de reguli de construcție fără compromis, inclusiv sisteme de rezervă obligatorii, materiale ultra-rezistente și teste de stres capabile să simuleze presiunile abisului, care au prevenit tragedii similare timp de șase decenii.

Dar influența lui Hyman G. Rickover s-a extins dincolo de domeniul militar. A fost mentorul viitorilor președinți (Jimmy Carter l-a numit „cea mai influentă persoană din viața mea”) și a modelat politica nucleară civilă, insistând ca reactoarele să acorde prioritate siguranței în fața profitului. „De fiecare dată când produci radiații”, a avertizat el, „produci ceva care poate ucide”.

În 1982, după 63 de ani de serviciu, Rickover, în vârstă de 82 de ani, a fost forțat să se pensioneze de către Secretarul Marinei, John Lehman. Concedierea a avut loc în urma unor conflicte legate de strategia lui Lehman, axată pe portavioane, dar cei din interior suspectau faptul că ar fi fost o răzbunare pentru refuzul lui Rickover de a „juca frumos”.

Moartea lui la 8 iulie 1986 a atras omagii oficiale discrete, dar un respect profund din partea inginerilor. Astăzi, toate submarinele și portavioanele americane sunt alimentate cu energie nucleară, o moștenire directă a cruciadei lui Rickover. Protocoalele riguroase de instruire și cultura de siguranță ale Marinei poartă amprentele sale.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Hyman-G-Rickover

https://www.history.navy.mil/research/library/research-guides/modern-biographical-files-ndl/modern-bios-r/rickover-hyman-g.html

https://www.usni.org/people/hyman-g-rickover

Vă mai recomandăm să citiți și:

Christiaan Huygens, Părintele Științei Moderne

John Newbery, părintele literaturii pentru copii

John Amos Comenius, părintele educației moderne. Teolog, filosof și autor al uneia dintre primele cărți ilustrate pentru copii

William Phelps Eno, părintele siguranței rutiere