Alexandru al VI-lea, cel mai controversat Papă al Renașterii. Papa Borgia și scandalurile de la Vatican

Papa Alexandru al VI-lea, născut Rodrigo Borgia, a avut o domnie (1492-1503) marcată de intrigi politice, nepotism necontrolat și libertinaj deschis, un contrast puternic cu idealurile spirituale ale papalității.

Numele Borgia a devenit sinonim cu corupția, însă moștenirea lui Alexandru este mult mai complexă decât simpla ticăloșie. A fost un diplomat viclean, un patron al artelor și un conducător care a navigat pe apele înșelătoare ale Italiei Renașterii cu o eficiență nemiloasă.

• Milioane de oameni îi datorează viaţa acestui om. Invenţia sa avea să revoluţioneze medicina
• Andie MacDowell, unul dintre cei mai frumoși oameni în anii 1991 și 2000. Două căsnicii, o…

Aceasta este povestea omului care a transformat Vaticanul într-o scenă pentru putere, pasiune și controverse, pontificatul său rămânând unul dintre cele mai dezbătute din istorie.

Ascensiunea lui Rodrigo Borgia. De la Valencia la Vatican

Născut în Xàtiva, Regatul Valencia, în 1431, Rodrigo Borgia făcea parte dintr-o puternică familie spaniolă care avea legături profunde cu Biserica. Unchiul său, Alfonso de Borgia, a devenit Papa Callixtus al III-lea în 1455, deschizând calea pentru ascensiunea lui Rodrigo.

Spre deosebire de mulți clerici din vremea sa, Rodrigo nu și-a ascuns niciodată ambițiile. Și nici poftele. A avut mai mulți copii cu cel puțin două amante pe termen lung, Vannozza dei Cattanei și Giulia Farnese, în timp ce urca pe scara ecleziastică. Până la vârsta de 25 de ani, a devenit cardinal, datorită influenței unchiului său. În deceniile următoare, a acumulat averi, aliați și o reputație de diplomat viclean (și adesea lipsit de scrupule).

Alegerea lui Alexandru ca papă a fost una dintre cele mai corupte din istorie. Atunci când Inocențiu al VIII-lea a murit în 1492, Colegiul Cardinalilor era profund divizat. Borgia, pe atunci vicecancelar al Bisericii, a folosit o combinație de mită, promisiuni și intimidare pentru a obține voturi. Conform relatărilor contemporane, a cumpărat papalitatea în mod direct, oferind cardinalilor cheie funcții bisericești lucrative, castele și chiar catâri încărcați cu aur și argint.

Rivalul său, cardinalul Ascanio Sforza, a fost convins de darul a patru catâri care transportau cufere cu aur. Votul final a fost unanim – o raritate în alegerile papale – ceea ce sugerează cât de eficient a manipulat Borgia procesul. Când a preluat numele de Alexandru al VI-lea, Roma s-a pregătit pentru o domnie diferită de oricare alta.

Pontificatul lui Alexandru al VI-lea a fost definit de trei controverse majore: nepotism la o scară fără precedent, afișarea deschisă a amantelor și a copiilor nelegitimi și mașinării politice care au modelat Italia.

„Dinastia Borgia”. Instalarea familiei la putere

Alexandru al VI-lea nu și-a favorizat doar rudele – a transformat Vaticanul într-o întreprindere de familie. Fiul său, Cesare Borgia, descris adesea ca un geniu politic nemilos, a fost făcut cardinal la vârsta de 18 ani, înainte de a abandona clerul pentru a deveni lider militar. Fiica sa, Lucrezia Borgia, a fost căsătorită în mod strategic pentru a încheia alianțe, în ciuda zvonurilor de incest (probabil exagerate de dușmani).

Alte rude au primit ducate, episcopii și comandamente militare, asigurând dominația Borgiilor în toată Italia. Acest nepotism flagrant i-a indignat pe rivali, dar Alexandru l-a văzut ca pe o supraviețuire necesară într-un peisaj politic nemilos.

Papa care nu a pretins niciodată că este celibatar

În timp ce mulți papi renascentiști aveau amante secrete (sau amanți), Alexandru al VI-lea nu a făcut niciun efort pentru a le ascunde pe ale sale. Cea mai faimoasă a fost Giulia Farnese, cunoscută drept „târfa Papei”, care chiar apărea în portrete oficiale alături de el. Copiii săi – Juan, Cesare, Lucrezia și Jofré – erau recunoscuți în mod deschis, Juan fiind pregătit ca lider militar înainte de misterioasa lui asasinare din 1497 (mulți l-au suspectat pe fratele său Cesare).

Vaticanul sub Alexandru era un loc al banchetelor fastuoase, al orgiilor mascate și al bârfelor. Maestrul papal de ceremonii, Johann Burchard, a consemnat detalii șocante în jurnalul său, inclusiv un banchet din 1501 în care curtezanele s-au târât goale pentru a aduna castane de pe podea – un eveniment supranumit ulterior „Banchetul castanelor”.

În ciuda exceselor sale personale, Alexandru al VI-lea a fost un strateg strălucit. Atunci când Carol al VIII-lea al Franței a invadat Italia în 1494, amenințând papalitatea, Alexandru a schimbat alianțele de mai multe ori pentru a-și menține puterea. A pus orașele-stat rival unul împotriva celuilalt, folosindu-l pe fiul său Cesare atât ca general, cât și ca executor.

Cel mai josnic act al său a fost probabil excomunicarea predicatorului înflăcărat Girolamo Savonarola, care denunțase corupția papală. După căderea lui Savonarola, Alexandru a asigurat execuția acestuia prin ardere în Florența.

A fost Alexandru al VI-lea otrăvit?

Alexandru al VI-lea a murit subit în august 1503, la doar câteva săptămâni după ce participase la o cină alături de cardinalul Adriano Castellesi. S-a răspândit zvonul că ar fi băut din greșeală vin otrăvit destinat unui rival. Dar alții au susținut că ar fi avut sifilis sau malarie. Corpul său s-ar fi umflat extrem de mult, făcând dificilă așezarea într-un sicriu – și acesta, un detaliu probabil exagerat. De dușmani.

Mitul Borgia vs. realitatea

Borgia au devenit răufăcătorii supremi ai Renașterii din cauza propagandei unor rivali precum familiile Medici și della Rovere. Deși Alexandru a fost fără îndoială corupt, a fost și un administrator priceput care a extins influența Vaticanului prin căsătorii strategice, a patronat artiști precum Pinturicchio, care a decorat apartamentele Borgia și a menținut sprijinul Spaniei în timpul războaielor italiene.

Istoricii moderni dezbat dacă a fost cu adevărat mai rău decât alți papi renascentiști – sau pur și simplu mai puțin discret.

Viața sa a inspirat seriale TV (Showtime’s The Borgias), romane și discuții interminabile. Până la urmă, cert este că Papalitatea lui Alexandru al VI-lea nu a fost niciodată plictisitoare. Și niciun papă dinainte sau de atunci nu a egalat amestecul său de îndrăzneală, viclenie și scandal.

Surse:

https://italiantribune.com/__trashed/

https://www.britannica.com/biography/Alexander-VI

https://www.nationalgeographic.com/history/article/pope-alexander-borgia-family-black-legend

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cine deține Vaticanul? Și… ce deține Vaticanul?

Papesa Ioana, legenda femeii care a condus Vaticanul

Passetto di Borgo, tunelurile secrete ale Vaticanului

Profeția antică a Papilor: următorul Suveran Pontif va anunța sfârșitul zilelor?