Geanta Hermès Birkin este considerată una dintre cele mai luxoase și căutate genți de mână din lume. Prețul ei ridicat a dus la discuții cu privire la ceea ce constituie „costisitor” versus „scump”. Pierre-Alexis Dumas, directorul artistic al Casei Hermès, oferă o perspectivă asupra acestei distincții, subliniind valoarea intrinsecă asociată cu meșteșugul, patrimoniul și exclusivitatea.
Care este prețul? De la 9000 de dolari, o sumă fabuloasă având în vedere faptul că nu ne referim la un autoturism, ci la un accesoriu vestimentar care se întâmplă să fie produs de casa de modă Hermès, fondată în 1837 de către Thierry Hermès, aceasta fiind inițial un atelier dedicat confecționării hamurilor pentru nobilii europeni.
„Gențile Birkin, care se vând cu aproximativ 9.000 de dolari și pot ajunge la sute de mii de euro la licitație, nu sunt scumpe”, declara directorul artistic al Hermès, Pierre-Alexis Dumas, într-un interviu publicat de CBS News, folosind cuvântul „costisitoare” pentru a descrie gențile și considerând că există o mare diferență între achiziții costisitoare și scumpe.
„Costul este prețul de a face o geantă de lux de calitate în mod corespunzător, chiar dacă lasă clienții să aștepte ani de zile pentru o șansă de a deține una. Obiectele scumpe, pe de altă parte, nu reușesc să ofere ceea ce își doresc clienții. Diferența dintre cele două este motivul pentru care clienții trebuie să fie răbdători”, spune Dumas, citat de CBS.
„Noi ne ocupăm de artizanat, nu suntem mașini”, a mai spus el. „Și nu facem compromisuri în ceea ce privește calitatea modului în care confecționăm gențile.”
Este adevărat, fiecare geantă Birkin este fabricată manual de către artizani calificați care urmează cursuri de formare aprofundate. Procesul poate dura între 18 și 24 de ore pentru o singură geantă, în funcție de complexitatea acesteia și de materialele folosite, iar această atenție meticuloasă acordată detaliilor garantează că fiecare geantă îndeplinește standardele înalte de calitate ale Hermès.
Gențile Birkins sunt confecționate din diverse piei, inclusiv Togo, Clemence și piei exotice precum crocodil sau struț, materiale care nu sunt doar scumpe, ci necesită și o aprovizionare și o manipulare atentă. Prin urare, raritatea și calitatea materiei prime ridică statutul genții dincolo de un simplu obiect de lux, reprezentanții Hermès considerând că produsul lor se tranformă într-un fel de operă de artă.
De asemenea, Dumas subliniază faptul că Hermès are o istorie bogată care datează din 1837, ceea ce adaugă o semnificație culturală sporită produselor sale. Marca este sinonimă cu luxul și exclusivitatea, care sunt cultivate prin decenii de tradiție în meșteșugărit și design, un patrimoniu care joacă un rol semnificativ în modul în care consumatorii percep valoarea.
Politica firmei converge spre ideea că atunci când achiziționează o geantă Birkin, clienții nu cumpără doar un accesoriu; ei investesc într-o piesă de istorie care întruchipează valorile și măiestria Hermès.
Mai mult, producția de genți Birkin este limitată în mod intenționat; o raritate care stimulează cererea în rândul consumatorilor ce consideră că posesia unei genți este un simbol al statutului, această exclusivitate creând percepția că deținerea unei genți Birkin nu înseamnă doar cheltuieli financiare, ci și apartenența la un grup de elită care apreciază meșteșugurile fine și produsele de lux.
„Este un proces lung. Te duci la un magazin, obții o programare, te întâlnești cu un vânzător, vorbești despre ceea ce vrei. Produsul nu este disponibil. Prin urmare, va trebui să aștepți. Reprezentanții magazinului te vor contacta. Durează mult timp, dar în cele din urmă, se va întâmpla”.
Pentru ca arta marochinăriei să meargă mai departe, compania a deschis în 2021 un centru de formare în domeniu, pe porțile căruia ies anual circa 400 de absolvenți instruiți în meșteșugul marochinăriei și tehnicile manuale, unice și specifice practicate de Hermès, inclusiv cusutul cu fir de in acoperit cu ceară de albine.
Și nu există cărți cu instrucțiuni sau schițe; artizanii trebuie să se bazeze doar pe pregătirea lor și pe propria memorie pentru a realiza fiecare geantă.
„Meșteșugul și cultura din spatele brandului au fost păstrate de o singură familie timp de aproape 200 de ani”, scrie CBS. „Casa Hermès a fost construită pe șei, nu pe mătase. În 1837, Thierry Hermès a început să vândă harnașamente la comandă în Paris. Aceasta a condus la bagaje și, în cele din urmă, la genți de mână. Mai mult de un secol mai târziu, Hermès este un brand de lux de peste 200 de miliarde de dolari, cu un catalog care include de la haine gata de purtat, la bijuterii, mobilier și chiar o masă de biliard de 272.000 de dolari”.
Geanta Birkin a fost creată în anii ‘80 de către Jean-Louis Dumas (1938 – 2010), directorul executiv al casei de modă Hermès. Iar povestea acestei genți legendare începe în 1981, când Dumas a avut o întâlnire întâmplătoare cu actrița și cântăreața Jane Birkin într-un avion care zbura din Paris către Londra. Întâmplarea a făcut ca Birkin și Dumas să aibă locuri alăturate în avion, iar în momentul în care artista s-a plâns de faptul că geanta ei este mult prea neîncăpătoare pentru toate obiectele pe care trebuie să le care zilnic cu ea, Jean-Louis a auzit-o.
De aici și până la realizarea genții Birkin nu a fost decât un pas. Dumas a început să lucreze la designul unei genți care să combine stilul cu funcționalitatea. În 1984, Hermès a lansat oficial geanta Birkin, inspirată parțial dintr-un model din 1892. Geanta era confecționată manual din piele de cea mai bună calitate și avea un design distinctiv, recunoscut prin forma sa evazată, mânerele rigide și clapeta caracteristică.
La rândul ei, Jane Birkin a devenit o figură emblematică datorită stilului inconfundabil și al carismei sale. De-a lungul carierei în film și muzică, Birkin a influențat moda și cultura pop, iar pierderea sa în iulie 2023 a lăsat un gol imens în lumea artei.
Sursa:
https://www.cbsnews.com/news/Hermès-birkin-bags-pierre-alexis-dumas-60-minutes/
Tom Ford, cel mai renumit regizor din branșa creatorilor de modă. De la Gucci la propriul imperiu
Cine se ducea la Operă la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru că „așa cerea moda”?