Jules Pascin: Pictorul care a iubit viața până la epuizare

Jules Pascin (31 martie 1885, Vidin, Bulgaria – 1 iunie 1930, Paris, Franța) a fost un pictor american de origine bulgară, renumit pentru desenele și picturile sale dedicate femeilor.

Considerat o enigmă, Jules Pascin a fost văzut de unii drept un artist hedonist, care-și petrecea timpul prin cafenelele pariziene, deseori cu un pahar de vin în mână, în vreme ce alții l-au perceput ca un geniu tragic, care a capturat tandrețea cu o profunzime ce pătrunde adânc în sufletul privitorului. Viața sa, deopotrivă colorată și profund melancolică, a devenit un subiect de fascinație la fel de mult ca arta sa.

• Rob Reiner, regizorul care a știut să spună povești pentru toată lumea
• Micile ritualuri care aprind spiritul Crăciunului

Născut Julius Mordecai Pincas în Vidin, Bulgaria, la 31 martie 1885, Pascin a crescut într-o familie evreiască bogată, cu descendențe sârbești, italiene și spaniole. Pe când era adolescent, a simțit o chemare interioară de a explora lumea dincolo de rădăcinile sale provinciale. Mai târziu, a călătorit prin Europa, de la Viena, acolo unde a studiat, la Munchen, acolo unde s-a stabilit și a absolvit Școala de Arte în 1903, absorbind spiritul mișcărilor avangardiste care prindeau contur în jurul său.

Începând cu 1904, primele lui lucrări, desene și caricaturi, au fost publicate în reviste satirice germane precum Lustige Blätter și Simplicissimus. Un an mai târziu, la sugestia părinților, care nu erau de acord cu stilul său de viață boem, Pascin s-a mutat la Paris, inima lumii artei. Parisul de la începutul secolului al XX-lea nu era doar un oraș; era un concept, un sanctuar pentru artiști, scriitori și visători. Emblematicele Montmartre și Montparnasse pline de posibilități, erau celebre pentru atmosfera artistică, romantică, iar Pascin a devenit rapid parte din toate acestea.

Pascin nu era artistul retras și închis în sine, așa cum ne-am aștepta de la cineva cu o sensibilitate atât de intensă. Dimpotrivă, el trăia din oameni, din priviri, din energia orașului. Îi plăceau cafenelele aglomerate, conversațiile lungi, trecerea continuă a chipurilor, pe care le observa cu o atenție aproape tandră. În Montparnasse, se spune că nu exista colț de stradă în care numele lui să nu fie rostit. A primit porecla „Prințul din Montparnasse” nu pentru statut, ci pentru felul în care părea să aparțină locului, ca și cum ar fi fost una dintre coordonatele lui. Atelierul său devenise un punct de întâlnire al lumii artistice: Modigliani trecea pentru un pahar de vin, Chagall pentru o discuție despre culori, iar Hemingway pentru a urmări oamenii, așa cum o făcea și Pascin.

Dar, în ciuda carismei sale, și oricât oricât de grandioase erau întâlnirile și petrecerile la care participa sau pe care le organiza chiar el, Pascin se lupta cu demoni interiori. Devenise alcoolic și suferea de depresie, îndoială de sine și o nemulțumire neîncetată față de munca lui, stări și frământări care s-au infiltrat adesea în arta lui. Picturile și desenele pe care le realiza, în special portretele de femei, prezentau o vulnerabilitate greu de trecut cu vederea. Exista un sentiment de nostalgie în felul în care le descria, ca și cum ar fi încercat să le surprindă nu doar forma fizică, ci și adevărurile nespuse.

Picturile sale cu prostituate, de exemplu, nu erau niște imagini clișeizate ale seducției, des întâlnite în lucrările altor artiști ai vremii. Pascin le-a pictat cu tandrețe, cu demnitate. Lucrările lui nu judecau și nu romantizau, ci pur și simplu observau.

În ciuda reputației în creștere pe care o avea, Pascin a rămas ancorat în neliniștile sale. În 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a părăsit Parisul pentru Statele Unite. Și timp de mai mulți ani, a călătorit prin America, schițând scene din orașe mici și orașe aglomerate deopotrivă, lucrări ce au surprins o altă latură a lui Pascin, o curiozitate aparte față de oameni și locuri.

Când a revenit la Paris, în 1921, faima sa crescuse, odată cu luptele personale. S-a căsătorit cu Hermine David, o colegă artistă, însă relația lor a fost marcată de infidelitățile lui și numeroasele aventuri, inclusiv una de lungă durată cu Lucy Krohg, o altă artistă care i-a devenit muză.

La Paris, Jules Pascin a început să creeze o serie de picturi biblice și mitologice de mari dimensiuni, reprezentative și foarte sensibil create. În anii 1920 a pictat operele pentru care este cel mai bine cunoscut, studii de femei, de obicei prostituate, cu tonuri delicate. A fost un artist de succes din punct de vedere financiar – colecționarii îi cereau lucrările, iar galeriile îi expuneau cu entuziasm piesele. Cu toate acestea, Pascin însuși era rareori mulțumit. „Nu am pictat niciun tablou bun”, i-a spus odată unui prieten. Autocritica sa era brutală, implacabilă și, în cele din urmă, devastatoare. Ducea o viață de excese și destrăbălare. Era prin într-un vârtej al petrecerilor, alcoolului și artei.

În noaptea de 2 iunie 1930, Pascin a participat la o petrecere cu prietenii. Părea vesel, chiar jovial, dar mai târziu în acea seară, singur în atelierul său din Montmartre, și-a luat viața, tăindu-și venele și spânzurându-se la 45 de ani. Se întâmpla în ajunul unei importante expoziții personale. Sinuciderea sa a fost un șoc pentru toți cei care îl cunoșteau. A lăsat un mesaj scris cu sânge pe perete pentru amanta lui Lucy Krohg – „Lucy, iartă-mă”.

Înmormântarea lui Pascin a fost un eveniment în sine. Sute de artiști, scriitori și admiratori i-au urmat sicriul pe străzile Parisului.

Astăzi, opera lui Pascin este celebrată pentru sensibilitatea și umanitatea transmise. Jules Pascin a trăit intens și a simțit profund. Deși a avut o viață dezordonată, vibrantă și adesea tumultoasă, totuși nu a fost niciodată una obișnuită. Și poate că acesta este cel mai bun mod de a ne aminti de el: nu doar ca pictor, ci ca un om care a îmbrățișat haosul existenței și l-a transformat în artă.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jules-Pascin

https://www.commentary.org/articles/alfred-werner/the-painter-jules-pascina-jewish-bohemian/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Lavinia Fontana, mamă a 11 copii, prima pictoriță profesionistă din Europa

Artemisia Gentileschi, pictorița feministă care l-a întrecut pe Caravaggio

David Lynch, regizor dar și pictor, designer de mobilier și susținător al meditației transcedentale

Andrei Tarkovsky, pictorul de lumini și umbre pe ecran. „Fie ca tot ceea ce a fost planificat să devină realitate”