Istoria – intre pasiune, vocatie si destin

O pasiune de o viata

A incerca sa comprimi in cateva randuri sau in cateva imagini filmate o personalitate covarsitoare, asa cum este cea a lui Neagu Djuvara, poate parea din start o munca sortita esecului. In fond, o atare incercare s-ar solda mai degraba cu un roman sau cu un veritabil film de lung metraj decat cu un articol, fie el si mai amplu, intr-o publicatie de cultura si stiinta precum Descopera.ro. Marturisesc faptul ca acesta a fost gandul care m-a incercat atunci cand am trecut, pentru prima oara, pragul venerabilului istoric. Asta si inerenta emotie de a ma afla fata in fata cu omul ale carui carti ma fascinasera si care, totodata, nascusera in mintea mea zeci de controverse. De altfel, in dialogurile care au urmat si pe care le-am inregistrat pe pelicula, Neagu Djuvara a tinut sa lamureasca neintelegerile pe care era constient ca le produsese superficiala tratare a teoriilor sale de catre critici. Critici printre care, trebuie sa recunosc, ma aflasem si eu.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Revenind la problema creionarii personalitatii remarcabile a omului in fata caruia am fost onorat sa ma aflu, am simtit ca este o misiune cu atat mai dificila cu cat el, Neagu Djuvara, se afla in acel cerc restrans de personalitati pentru care orice prezentare este de prisos. Licentiat in litere la Sorbona in 1937, doctorand al aceleiasi prestigioase universitati in 1972, doctor in drept la Paris in 1940, diplomat cu o larga experienta in Europa si Africa, profesor, membru de onoare al Institutelor de Istorie din Bucuresti si Iasi si autor a numeroase tratate de istorie, ei bine, prezenta unui astfel de om nu poate impune decat respect si admiratie. Am descoperit, in schimb, in scurtele noastre intrevederi, un fapt pe care nici CV-ul sau impresionant si nici portretele realizate de alti jurnalisti inaintea mea nu au reusit sa il evidentieze la adevarata sa intensitate: Pasiunea pentru istorie. O pasiunea vie, clara, neostoita, care l-a animat inca din copilarie si care nu a incetat nicicand sa il determine sa ia calea sinuoasa a cercetarii si a mosirii adevarului istoric. Am descoperit atunci pe omul care, la venerabila varsta de 92 de ani, are in ochi, in momentul in care vorbeste despre istorie, aceeasi sclipire magica pe care o au copiii in prag de sarbatori.

Dar despre pasiunea de o viata, despre vocatia si destinul unui om ar fi mai bine sa il las chiar pe el sa povesteasca.

77 de ani de razboi, un singur castigator – SUA

Nu s-au stins bine ecourile controverselor lansate de lucrarea „Thocomerius – Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti”, carte lansata in anul 2007, ca Neagu Djuvara a tinut sa isi uimeasca din nou audienta cu o teorie cu totul si cu totul inedita. Primul Razboi Mondial, cea de a doua conflagratie mondiala, Razboiul Rece si arhicunoscutele conflicte din Coreea, Vietnam, Afganistan si America Latina, totul culminand cu prabusirea blocului sovietic, nu reprezinta, in acceptiunea istoricului, decat un singur mare razboi. Un razboi finalizat la inceputul anilor ’90 ai secolului trecut cu victoria Statelor Unite ale Americii si cu dominatia acestei puteri asupra celei mai mari parti a lumii. Despre modul in care au ajuns SUA in aceasta pozitie privilegiata, despre destinele marilor puteri dar si previziunile unui istoric asupra echilibrului politic planetar va las, insa, sa descoperiti in cele ce urmeaza.

Despre paradoxurile si adevarurile istoriei

Poate ca nicio teorie istorica din ultimele decenii nu a intampinat o mai mare adversitate din partea criticilor decat cea a originii cumane a primilor domnitori ai Tarii Romanesti, teorie reactualizata de catre istoricul Neagu Djuvara in tratatul „Thocomerius – Negru Voda, un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti”. De ce a fost asa, de ce fenomenul petrecut la nordul Dunarii se regaseste in toate colturile lumii si de ce istoria a fost faurita de cei la care ne-am fi asteptat mai putin, puteti afla in dialogul urmator.

Unde ne sunt Ionestii si Popestii?

Intr-adevar, unde sunt Ionestii si Popestii? Unde a disparut elita intelectualitatii romanesti? Sunt intrebari ale unui om care a renuntat la multe privilegii pentru a se putea reintoarce in tara natala dupa zeci de ani de exil. Intrebari care ascund un adevar tragic si prea putin mediatizat in Romania zilelor noastre. Ce sfaturi poate da generatiilor urmatoare un istoric ajuns la o varsta venerabila? Ce trebuie sa facem pentru a nu repeta erorile trecutului si, totodata, pentru a invata din experienta generatiilor de ieri? Are cuvantul istoricul Neagu M. Djuvara: