Prima pagină Cultura

Afganistan – Tinutul unde se impiedica imperiile

Nicu Parlog | 09.17.2009 | ● Vizualizări: 4494
Afganistan – Tinutul unde se impiedica imperiile     Afganistan, pastuni, razboi, libertate, asia, urss, sua, cod de onoare, razboinici, opiu, talibani + zoom
Galerie foto (13)

Exista undeva in nemarginirea Asiei, o nuca tare care a sfaramat dintii oricui a incercat sa muste din ea. Fie ca s-au numit macedoneni, persani, britanici, sovietici sau, mai nou, americani, Afganistanul le-a demonstrat cu varf si indesat justetea proverbului neaos romanesc “Buturuga mica rastoarna carul mare“. Astazi, in ciuda operatiunilor gaunoase de “pacificare si import de democratie“, viitorul pare la fel de innegurat ca intotdeauna pentru tinerii afgani, care de cateva generatii cunosc doar realitatea cruda a razboiului.

Darjii luptatori pentru libertate

Trista si cruda soarta au avut, inca au si se pare ca vor aveaafganii. Putine natii au stat sub nemilosul destin al conflictuluiarmat precum pastunii cei greu incercati de durere, moarte sirazboi.

Ca o ironie a aceluiasi implacabil destin, istoria tinutului aspru,brazdat de munti si presarat cand si cand cu petice de verdeata siochiuri de apa mai albastre decat cerul, a inceput cu insasi zeulincarnat in om al razboinicilor antici, marele Alexandru Macedon. O paranteza demna dementionat: nici chiar cutezatorul cuceritor nu a reusitsa-i supuna cu totul pe durii stramosi ai afganilor deastazi.

Inainte de Sikandar (cum l-au denumit vechii afgani pe Alexandru),istoria ne povesteste despre regatele Aranchosia, Bactria,Aria si Ghandara (acesta din urma - regat eminamentebudist, situat in preajma orasului Kandahar de astazi, Kandaharnefiind altceva decat numele modern al stravechiului Ghandara).Toate regatele aflate sub suzeranitatea Imperiului Persan s-auluptat crancen intre ele pana in momentul in care Alexandru Macedonle-a cucerit "la pachet", odata cu Imparatia lui Darius.



Steaua lui Marte nu a apus odata cu pacea impusa de macedonean inimperiu, regatele proto-afgane au continuat sa lupte atat contraarmatelor satrapilor numiti de Alexandru cel Mare, cat si intreele. Nici macar reformele promise de generalul Seleucus sauincluderea lor in imperiul de mai tarziu al dinastiei hinduseMaurya, nu i-au facut pe afgani sa accepte ideea ca ei ar putea fisupusi.

Din cele mai vechi timpuri, afganii au fost razboiniciaflati in cautarea sub orice chip a libertatii. Inchisiintre muntii lor, izolati la intersectia marilor imperii, afganiiau fost obligati sa fie tot timpul pe picior de razboi contrainvaziilor externe. Cum invaziile grecesti, hinduse, persane,mongole, britanice, sovietice si americane nu ar fi fost parca deajuns, zona a fost dintodeauna un teatru de operatiuni pentrudesele conflicte inter-tribale si, mai ales, interetnice, care audevastat si inca ravasesc viata locuitorilor de aici. Acestadeoarece Afganistanul este compus dintr-un mozaic depopulatii diverse, cu obiceiuri, religii si conceptii socialediferite.

Afganii tipici sunt considerati etnicii pastun, cei maivechi locuitori ai Afganistanului. Alaturi de ei traiesctadjici, uzbeci, turkmeni, baluci, aimaki si mongoli hazara.Prevalent ramane grupul pastunilor care au fost dintotdeaunamajoritari, iar astazi numara circa 42 % din populatia tarii.Etno-genetic, pastunii sunt o ramura a iranienilor de est,care numara azi 43 de milioane de oameni, fapt ce-i face cel maimare grup etnic distinct din intreaga lume. Traiescorganizati in 60 de triburi, impartite la randul lor in 400 desubclanuri. Fara nicio exceptie, sunt cu totii musulmanisunniti.



In ciuda a ceea ce se crede despre ei, nu practica o formafundamentalista sau agresiva a Islamului, marea lor majoritatefiind foarte apropiati de confreriile sufite care impanzescregiunea. Descendenti directi din vechii arieni, pastunii aumostenit de la acestia nobletea innascuta, precum si un temperamentbataios, usor inflamabil in situatii tensionate. Merita mentionataopinia regizorului Sergiu Nicolaescu care, inurma unei calatorii recente in Afganistan, se declara surprins deuluitoarea asemanare fizica intre etnicii pastuni si stramosiinostri geto-daci sculptati pe Columna Traiana.

La fel ca alte populatii care au aparut si s-au dezvoltat in zonemuntoase, pastunii sunt extrem de reticenti la oricecontact cu exteriorul, tin foarte mult la conceptul de onoarepersonala, pretuiesc loialitatea fata de clan, sunt pasionati dearme, pe care le tin tot timpul asupra lor, fiind oricandgata sa rezolve disputele prin lupta. Luptele inter-tribale sicultul razbunarii ridicat la rang de arta intregesc tabloul uneitari in care invadatorii nu au reusit nici macar sa unificeprovinciile afgane intr-un singur stat.

Inca din copilarie, razboinicul pastun este slefuit de un mediuostil, sarac, unde violenta este o prezenta cotidiana. Spreadolescenta, tinerii afgani participa la buzkashi, jocultraditional in care doua echipe de calareti isi disputa prin oricemijloace trupul decapitat al unei capre. Buzkashi este unjoc-lupta deosebit de dur si periculos pentru integritatea fizica aparticipantilor. Caliti in acesta forma arhaica de rugby-calare,tinerii pastuni nu mai pot fi impresionati de moartea, durerea sidistrugerea omniprezente.





La fel de apreciate sunt si luptele traditionale decaini care au fost interzise temporar de regimul taliban,pentru a renaste fuminant dupa interventia americana sub egidaN.A.T.O. Pastunii traiesc in catune fortificate departe decontrolul guvernelor afgan si pakistanez. Teritoriile lor tribalesunt asa numitele Llaqa Ghair - tari fara lege, in traduceredirecta. Llaqa Ghair se situeaza de-a lungul unui lant muntosdeosebit de dificil de parcurs, aflat de o parte si de alta afrontierei Afganistanului cu Pakistanul.

Intreaga viata a pastunilor este marcata de respectarea perceptelorsi obligatiilor de clan si individuale cuprinse inPastunwali - severul cod traditional afgan. Regulade baza a codului de onoare afgan este ospitalitatea, pe loculsecund fiind razbunarea. Ambele concepte sunt obligatii sociale dela care nu se va dezice niciun pastun. Nicio insulta, niciojignire, nicio nedreptate nu scapa nerazbunata.

Intre mujahedini si patrioti

La fel ca toate populatiile stravechi ale Imperiului Persan,primii pastuni erau zoroastrieni inchinatori ai Focului sicredinciosi lui Ahura Mazda. Suveranii dinastiei Maurya auintrodus pentru inceput hinduismul, pentru ca mai apoi budismul saatinga o dezvoltare infloritoare in regiune. Budismul avea sadispara fara urma sub loviturile noii religii revelate in deserturile Arabiei de ProfetulMuhammad. Arabii, in expansiunea lor spre Est,cuceresc subredul la acea veme Imperiu Persan, si invadeazatinuturile stapanite de sahii locali, vasali ai dinastiei chinezeTang.

Cu toate acestea, arabii nu reusesc sa controleze decat o parte dinAfganistan. Islamizarea tarii a fost desavarsita de crudulsultan Mahmud din Ghazna in anul 1021, odata cuconsolidarea propriei dinastii, cea gaznevida. Izvoarele istoriceabunda in marturii despre rezistenta eroica a afganilor in fataunei culturi si religii straine, pana in momentul in care Islamul aimbracat haina mistica a Sufismului, reusind astfel sa patrunda ininimile incercatilor pastuni.



Cand vremurile pareau in sfarsit linistite, o primejdiedevastatoare s-a ivit la orizontul muntos al tinuturilor afgane.Invazia mongola condusa de Ginghis Han a insangerattara. Macelul masiv al populatiei, arderea terenuriloragricole si distrugerea principalelor orase - Herat, Ghazni siBalkh (devenite intre timp stralucite centre ale culturii sicivilizatiei islamice) -, nu a dus la depopularea zonei, dupa cumsperau mongolii. Pe teritoriile afgane se instaureaza Ilhanatulturco-mongol condus urmasii lui Timur cel Schiop.

Timp de 300 de ani viitori moguli ai Indiei au condus Afganistanulfara sa-i stapaneasca cu adevarat pe afgani. Dupa ce steauaImperiului Mongol a licarit pentru ultima oara, afganii isi vadteritoriul sfasiat in mai multe parti, situatie care a durat panain secolul XVII. Pe atunci, uzbecii stapaneau nordul, vestul erasub ocupatia Persiei Safavide, doar partea de est mai ramasese subcontrolul pastunilor. Situatia a durat pana in anul 1721,cand emirul afgan Mahmud Hotaki invinge armatele persane laGulnabad. Dupa nici 50 de ani, Ahmad Shah Durrani unifica tara sistabileste granitele Afganistanului cu capitala laKandahar. Pentru prima data in lunga si tumultuoasa saistorie, tinutul pastunilor era unificat sub un suveran autohton,Ahmed Shah Durrani fiind un etnic pastun din clanul Abdali. Dinacel moment pana la invazia sovietica din 1978, Afganistanul aveasa fie condus de membrii dinastiei Durrani.

Spinul din coasta Imperiului Britanic

Epoca moderna, marcata de revirimentul fara precedent alcolonialismului marilor puteri europene, nu a ocolit niciacesta tara marunta din necuprinsul Asiei Centrale. Ghinionulistoric al afganilor, daca putem spune asa, a fost acela de a seafla intotdeauna la punctul de confluenta al marilor imperii.Adaugati aici pozitia strategica a tarii plus rolul de pivot inlegendarul Drum al Matasii si reies clar motivele pentru care nu afost si nici nu va fi prea curand pace in Afganistan.



In acel nou context geopolitic al vremii, atat MareaBritanie cat si Rusia Tarista vedeau in tara pastunilor un avanpostcare, odata stapanit, devenea cheia spre controlul Asieiintregi. Odata stabiliti in India, britanicii au inceputsa se simta amenintati de avansarea Imperiului Tarist de laMoscova, care cucerise Caucazul, tinuturile kirghizilor siturkmenilor, hanatul din Khiva si emiratul Buharei, trupele rusesticontinuandu-si avansul spre India. Britanicii se temeau devecinatatea unui asemenea concurent periculos, rusii fiind atrasila randul lor de bogatiile legendare ale Indiei; in plus, engleziierau ingrijorati cu privire la influenta tot mai mare pe care oaveau rusii la curtea persana.

Momentul a ramas in istorie sub numele de "MareleJoc". Tensiunile au erupt, in cele din urma, incele trei Razboaie Anglo-Afgane in care Coroana Britanicaa urmarit in principal subjugarea orasului Herat. Primul RazboiAnglo-Afgan (1839-1842) a fost deosebit de sangeros si a avut unrezultat dezastruos pentru trupele britanice masacrate de darjiiafgani. Subestimati de ofiterii britanici, care-i considerau o"haita de banditi de munte", afganii au opus o rezistenta ferocecare a dus in final la distrugerea totala a trupelor MajestatiiSale.

Cunoasterea excelenta a terenului, ambuscadele duse la perfectiune,alaturi de neinfrantul spirit de lupta pastun educat in secole derezistenta, s-au cumulat in factorii care au inclinat balantavictoriei inspre partea afgana. Britanicii nu s-au impacat cusituatia de a avea onoarea de mare putere mondiala umilita de nistetribali cvasinecunsocuti din Asia. Prin urmare au declansat celde-al doilea Razboi Anglo-Afgan (1878-1880) in care urmareausubjugarea definitiva a tinutului vechilor arieni.



De data aceasta, o forta expeditionara britanica invadaAfganistanul din 3 directii diferite. Beneficiind de avantajulcelor mai performante arme de foc ale epocii, trupele conduse degeneralul Frederick Roberts infrang Armata Nationala Afgana inbatalia de la trecatoarea Shutargardan si ocupa Kabulul. In ciudaunor alte victorii momentane, armata britanica este hartuitaneincetat de pastuni, fapt ce-l face pe generalul britanic sadeclare in memoriile sale: "Am cucerit o tara, dar nu si pelocuitorii sai". In urma tratatului de pace de la Gandamak,britanicii obtin doar controlul unor teritorii cedate de capeteniaYaqub Kahan, angajandu-se sa se ocupe de politica externa aAfganistanului.

Tara ramane neutra in timpul primului Razboi Mondial, in ciudarebeliunilor afgane contra britanicilor, rebeliuni sponsorizate dinumbra de Germania. In 1919, Amanullah, cel de-al treilea fiu alregelui Abdur Rahman, pune mana pe tronul tatalui sau si lanseazacontra britanicilor cel de-al treilea Razboi Anglo-Afgan. Indecursul unor confruntari militare, cum altfel decat sangeroase(!), afganii reusesc sa infranga toate trupele de ocupatie,alungandu-i pe britanici in India. Coroana Britanica isi recunoasteinfrangerea in cadrul tratatului semnat la 19 august in Rawalpindi,data la care afganii din prezent isi sarbatorescindependenta.

Esecul Armatei Rosii

Reporter: In ciuda riscurilor ridicate, ati fost unsustinator al acestei actiuni secrete. Sunt voci care afirma capoate chiar dumneavoastra doreati inceperea razboiului de catreUniunea Sovietica si a-ti incercat sa-l provocati?
Zbigniew Brzezinski : Nu e chiar asa. Nu i-am impins pe sovieticisa intervina, dar am marit cu buna stiinta probabilitatea ca ei safaca acest pas.
Active Information Media


Istoria militar-politica a pastunilor continua cu regimurile luiNadir Shah si Zahir Shah, pentru ca, intre anii 1973-1978,fostul prim ministru Mohammad Sardar Daous Khan ajunge si sementine in fruntea tarii, in urma unei lovituri de stat. Aavut parte de ea pana cand politruci de la Moscova au decis ca"lumina" revelata de Lenin trebuie sa ajunga si la pastuni. Planullor s-a concretizat prin crearea, finantarea si echipareaPartidului Popular Democrat Afgan.

In 1978, partidul Moscovei ia puterea in urma unei reteteclasice a comunistilor. Mohammad Khan si familia sa suntarestati si executati fara judecata. Odata ajuns la putere,guvernul marioneta al Uniunii Sovietice lanseaza o serie de masuriliberal-socialiste care au darul de a-i provoca la culme pepastunii ramasi credinciosi codului traditional Pashtunwali.

Legile religioase si seculare sunt inlocuite cu legile luiMarx. Barbatii au fost obligati sa-si taie barbile,femeile nu mai puteau purta burqa, iar accesul la moschei a fostlimitat. In plus, guvernul intentiona si lansarea reformei asuprapamanturilor agricole, subiect tabu printre pastunii care lemostenesc din tata in fiu. Specialisti din U.R.S.S. au fostinvitati sa ajute la industrializarea tarii in stil comunist.Masurile au fost primite cu ura de pastunii din mediul rural cares-au organizat in grupari inarmate.

In scurt timp, au inceput sa atace autoritatile si sa puna lacale acte de sabotaj asupra infrastructurii si industrieipropriei tari. Guvernul comunist a raspuns prin arestarea,exilarea sau executarea a numerosi mujahedini. Momentul nu a scapatdin atentia lui Jimmy Carter si ZbigniewBrzezinski, care au deblocat sume imense de bani pentru antrenareagherilelor mujahedine anti-guvernamentale. Armata afgananu mai face fata gherilelor si cere ajutorul Moscovei. Astef ianastere conflictul sovieto-afgan.



U.R.S.S. trimite trupe care intra in Kabul chiar in seara deCraciun a anului 1979. Din acel moment s-a declansat unuldintre cele mai crancene razboaie din secolul trecut.Timp de 9 ani neintrerupti, Armata Rosie s-a infruntat inmuntii si vagaunile Afganistanului cu gherilele pastune si rebeliimujahedini. CIA, ISI (Serviciul Secret Pakistanez) siArabia Saudita au finantat toate actiunile militare alemujahedinilor. Confruntarile au excelat in acte de ucidere in masa,torturi si crime de razboi. Atat sovieticii cat si afganii s-aufacut vinovati de acte de cruzime inimaginabile.

Incetul cu incetul, spiritul de lupta afgan a invins si de dataacesta, trupele Armatei Rosii retragandu-se in februarie 1989, darcontinuand sa trimita ajutoare guvernului condus de MohamedNajibullah. Dupa colapsul Uniunii Sovietice, guvernulNajibullah a mai rezistat pana in anul 1992, cand generalul AbdulRashid Dostum, aliat cu capetenia tribala tadjica Ahmad ShahMassoud, a cucerit Kabulul, declarand in acelasi timp StatulIslamic Afgan. A ramas in istorie declaratia unuilocotenet sovietic:

"Afganii sunt diferiti de toti oamenii de pe Pamant. Ziuastau pasnici, rezemati de ziduri si ne privesc absent. Daca neapropiem de ei sunt prietenosi si comunicativi, invitandu-ne sa lecumparam fructele, legumele si branzeturile din care musca in fatanoastra pentru a ne arata ca nu vor sa ne otraveasca. Noaptea,aceiasi oameni de treaba pandesc pe strazi cu cutitele la indemanapentru a taia gatul oricarui soldat ratacit."

A durat foarte putin pana cand gruparile de mujahedini victoriosi au inceputsa se lupte intre ele pentru preluarea puterii, aruncand in haos otara deja ravasita de decenii de razboaie neintrerupte. Clanurilede mujahedini, care luptasera impreuna unite sub amenintareaArmatei Rosii, s-au angajat in razboaie civile alimentate dediferentele de clan, etnie, religie si personalitate. Situatia adurat pana cand gruparile talibane originare din Pakistan au luatputerea. Restul este istorie recenta si dureroasa.

Inceputul sfarsitului puterii SUA?

"In acest moment, sunt niste inamici foarteagresivi. Trebuie sa le oprim expansiunea. Este o treaba foartedificila."
Generalul Stanley McChrystal, Comandantul fortelor americane dinAfganistan

Dupa momentul 11 septemprie 2001, administratia Bush a decis caprincipala vinovata pentru atacul terorist de la World TradeCenter este infama organizatie Al Qaeda. Episodulintrarii U.S. Army in Afganistan, pactul facut de genraliiamericani cu capeteniile locale sau asa-zisa "vanatoare deteroristi" sunt cunoscute. Situatia din prezent este, totusi,foarte diferita de cea de acum 4-5 ani, cand armata Americanadeclara plina de mandrie ca Afganistanul a fost curatat detalibani, exportul de droguri a incetat, iar situatia senormalizeaza de la o zi la alta.

Afganii nu s-au luptat deschis cu imensa masinarie derazboi americana, ci in cel mai clasic stil oriental, s-aumultumit sa-si observe, aparent placizi, dusmanii, sa traiasca inapropierea bazelor militare, sa cunoasca obiceiurile soldatilor sitehnica de lupta americana. Razboiul din Afganistan a dovedittuturor analistilor politici si experilor militari ca tehnologia,oricat ar fi ea de avanasata, nu suplineste factorul uman.

In plus, greselile militare americane s-au intors inzecitimpotriva Washingtonului. In incercarea de a lichida celuleleactive Al-Qaeda din Afganistan, armata americana s-a bazatpe ajutorul capeteniilor razboinice de triburi, carora le-aufurnizat mari sume de bani, armament si tehnica militara.Astazi, drept urmare a acestei decizii, exista peste 700.000 desoldati necrutatori in armatele particulare ale liderilor razbonicipastuni, tadjici, turkmeni si hazari.

Apoi, americanii au pierdut sprijinul populatiei civile,satula de deceniile de violenta. Zecile de bombardamentenecontrolate care au ras sate intregi de pastuni, alaturi deabuzurile, violurile si executiile sumare de care s-au facutvinovati unii soldati americani, au dus la cresterea sentimenuluide dusmanie al civililor afgani la adresa oricarui soldat american,o ura atat de puternica, incat chiar si medicii de campanie aucazut victime razbunarilor haotice ale pastunilor. In acesteconditii, saracia si haosul s-au multiplicat, iar comertul cu opiua revenit in forta, Afganistanul redevenind cel mai mare exportatorde heroina din lume.

Astazi, conform estimarilor expertilor, din taramulpastunilor pleaca anual o cantitate de droguri de cateva ori maimare decat cea exportata sub regimul taliban. Cu baniirezultati, gherilele afgane si talibanii regrupati cumpara cot lacot armament. Talibanii si-au revenit atat de bine incat, la oraactuala, circa 90% din intregul Afganistan este practic subcontrolul lor. Cotidianul Wall Street Journal comenteaza acidsituatia, cand declara ca talibanii au profitat de pe urmaultimelor ofensive americane din provincia Helmand, pentru a seinfiltra in orasul Kandahar si a instaura lideri locali.

In ciuda aparentei superioritati militare americane, spiritul delupta afgan a demonstrat iarasi de ce acesti oameni nu au fost sinici nu vor fi cuceriti vreodata. Cireasa de pe tort a venit chiardin partea comandantului fortelor americane din Aganistan,generalul Stanley McChrystal, care a fost nevoit sa recunoascaintr-un interviu ca talibanii aliati cu liderii tribali sunt inavantaj in fata fortelor coalitiei. Sa fie acesta inceputulsfarsitului suprematiei militare a SUA? Sau ar trebui sa mergem maideparte si sa-i citam pe analistii politici care profetesc caAfganistanul va fi pentru americani aceeasi piatra funerara care afost pentru defuncta URSS? Din nou, doar timpul va raspunde acestorintrebari.

X

Pastunwali - Codul deonoare al pastunilor

Pastunwali este in egala masura lege nescrisa si ideologievie in sanul societatii pastunilor. Consta in cultivarea unorvalori precum stapanirea de sine, egalitatea, respectul fata debatrani, respectul fata de toti oamenii. Conform etnologilor,Pastunwali cuprinde toate principiile care duc la perfectiunea unuigrup social. Este alcatuit din concepte primare, care suntrespectate cu sfintenie, si concepte secundare, care le intaresc peprimele, asigurand functionarea armonioasa aclanurilor.

Legile primare:

  • Melmastia (ospitalitatea) este cea mai importantalege, fiecare pastun fiind obligat sa arate ospitalitate si repectoricarui vizitator strain, indiferent de rasa, religia, statutuleconomic sau nationalitatea oaspetelui. Pastunii sunt consideratidrept cel mai ospitalier grup uman din intreaga lume.

  • Badal (dreptate, razbunare) este o indatoriresfanta pentru orice afgan. Chiar si o gluma aparent nevinovatapoate duce la moarte de om si la razbunari inter-familiare care sepot extinde pe generatii intregi.

  • Nanawateh (azil, oferirea de protectie) este otrasatura clasica a oricarei comunitati traditionale caresupravietuieste intr-un mediu ostil, inconjurata tot timpul dedusmani. Chiar si soldatii americani care au cerut protectie aufost iertati si salvati de pastuni, multi find predati inapoibazelor americane.

  • Zemaka (pamant) obliga un pastun sa-si aperepamantul cu pretul vieti impotriva oricarei incursiunidusmanoase.

  • Nang (onoarea) este un concept sfant lapastuni, care se revarsa nu doar asupra capului familiei, cipriveste si copii, sotia sau batranii din familia acestuia.

  • Namus (onoarea femeilor) trebuie protejata debarbati cu orice pret. Un pastun nu trebuie sa-si precupeteascaviata pentru a o proteja chiar de atacuri verbale sau jigniri inpublic.

  • Hewad (natiunea), dragostea de tara nu estedoar o trasatura importanta a pastunilor, este o obligatieesentiala de la care nu se dezice niciun barbat.

  • Dob-pasbani (protejarea traditiilor si culturiipastune) este o obligatie de baza a oricarui pastun, deoarece prinsupravietuirea acesteia, insasti esenta etniei pastune este laadapost fata de influentele daunatoare si decadente care vin dinexterior.

  • Tokhm-pasbani (protejarea etniei pastune),pastunii sunt usor de recunsocut in Afganistan datorita hainelor silimbajului specific. Un pastun trebuie sa se casatoreasca doar cu ofemeie pastuna. Acest obicei are la baza credinta locala ca oameniipe jumatate pastuni nu cultiva si respecta traditiile, cultura,neavand nici trasaturile fizice ale pastunilor tipici.

  • De Pastunwali Perawano (credinta in codulPastunwali), pentru a se asigura ca urmasii sai nu devin durvand(ne-pastuni), un barbat pastun trebuie sa adere din tot sufletul laprincipiile codului traditional. Cei care ignora acesta lege suntrapid expulzati si goniti din comunitatea care-i gazduia.

Legile secundare:

  • Lashkar este armata tribala care actioneaza insprijinul deciziilor luate in Jirga.

  • Jirga sau Loya Jirga este sfatul batranilorintelepti ai triburilor. O Jirga este convocata de obicei pentru apreveni razboaiele inter-tribale si a stabili pacea.

  • Tsalweshti, termenul deriva din cuvantul afganpentru cifra 40 si se refera la o forta tribala care vegheaza larespectarea oricarei decizii luate in Jirga. Forta civica estealcatuita din fiecare al patruzecilea barbat dintr-un trib.

  • Badragga este escorta tribala care vegheaza lapacea si integritatea oricarui calator care traverseza pamanturilepastune.

  • Hamsaya ii desemneaza pe strainii aflati sub protectiapastunilor; orice atac la adresa lor este considerat un afront aduscatre Badragga. De obicei, aceasta insulta se spala cu sange.

  • Mlatar este obligatia oricarui membru altribului de a lupta sub conducerea capeteniilor alese sirecunoscute.

  • Nagha sunt amenzi stabilite de liderii tribali,in functie de greseala faptasului.

  • Rogha este un conflict intre factiunile rivaledin sanul unui trib.

  • Hujra este locul unde dorm barbatii neinsuratidintr-un sat. Orice vizitator sau tanar neinsurat este obligat sainnopteze intr-o Hujra.

  • Lokhay Warkawal este un concept care cuprindeideea de "a da totul" pentru a proteja un membru al tribului deatacurile externe.

CITESTE SI: