Prima pagină Cultura

Secretele celebritatii. Cu celebritatea la psihiatru (II): Metamorfoza

Cecilia Stroe | 10.03.2009 | ● Vizualizări: 509
Secretele celebritatii - Cu celebritatea la psihiatru (II): Metamorfoza     celebritate, vipuri, cum devii celebru, fabricarea de vedete, starlete, superstaruri, psihologie, marketing, eroi de mucava, marketing de imagine, mass media, secretele celebritatii, psihologie + zoom
Galerie foto (10)

Daca acum celebritatile sunt create exclusiv de media, si dupa criterii discutabile, a existat totusi si-o vreme cand faima unui personaj era considerata recunoasterea legitima a unei valori atestate.

Individul? Un vehicul

Anna Oliverio Ferraris, psihoterapeut si profesor de psihologiela Universitatea La Sapienza din Roma, studiaza de multi aniraportul pe care copiii si adultii il instaureaza cumass-media si influenta pe care acestea o exercita asuprapublicului. In lucrarea ei intitulata"Metamorfoza unui succes virtual", ea neaminteste despre acele vremuri demult apuse, cand convingereacomuna era ca faimei trebuie sa-i corespunda meritespeciale, virtuti, competente speciale. "Oamenii simteaunevoia sa inscrie personajul aparut pe scena publica intr-un fluxstructurat de evenimente. Ii atribuiau semnificatii universale.Multi vedeau in el intruparea unui semn divin, altii fructul uneidedicari personale sau produsul unor calitati exceptionale".

Prin urmare, eroii erau faimosi pentru curajul sauexceptionalul faptelor lor si lasau semne de nesters in inimilecontemporanilor lor si in istorie. Sfintii erau celebrati pentrubunatatea si abnegatia de care dadeau dovada si amintiti ladistanta de secole. Regii, suveranii erau si ei in general (desi nude toata lumea) respectati si aclamati, considerati drept puncte dereferinta, simboluri ale identitatii nationale, poate si pentru caerau instalati in rolul respectiv in numele unei vointe divine.Poeti, artisti, oameni de stiinta, mari inovatori, descoperitori depamanturi indepartate, reprezentau pietrele milenare ale istorieiculturale ale unei tari si ale umanitatii, cu care fiecare, inca depe bancile scolii, era obisnuit sa se identifice.



La inceputul secolului XIX, scriitorul si eseistul WilliamHazlitt, unul dintre primii cercetatori care a studiat faima sicelebritatea, explica in volumul "SpiritulTimpurilor" cum faima obtinuta facand fapte nobilesau valoroase putea fi "depreciata" de dorinta de glorie personala.Asta deoarece individul trebuia sa fie doar un vehicul: eraDumnezeu cel care se exprima prin intermediul eroilor si al marilorfiguri ale istoriei si culturii.

Specialistii considera semnificativ faptul ca inca din acelevremuri incepea sa fie simtita nevoia de a distinge faimade "celebritate", adica cea nascuta din simplanotorietate, doar o "ostentatie individuala". Inca de-atunci se potasadar intrevedea semnele premonitorii ale nasterii unuipublic care iubeste manifestarile de grandoare mai mult decatgrandoarea reala, notorietatea mai mult decat meritul si in ultimainstanta, mai mult "maimutareala" decat autenticul.

Concomitent cu transformarile sociale si culturale care autraversat ultimele doua secole, observatorii cei mai atenti aifenomenului au inceput sa remarce greutatea pe care o detineapublicul (din ce in ce mai numeros, tot mai mult "o masa") indefinirea popularitatii unei persoane. Cei care considerau ca inatribuirea meritului trebuia sa se tina cont de marile modele dintrecut si de o scara a valorilor justificata din punct de vederemoral, priveau cu ingrijorare la noile si obscurele criterii pecare de-acum se construia notorietatea.

Cum s-a produs metamorfoza? Motivele sunt multiple - culturale,istorice, politice, stiintifice, tehnologice, economice, consideraFerraris.

Conceptele de virtute, munca, merit, eroism, geniu,sacrificiu, faima, au palit tot mai tare in fata celor decelebritate, diva, idol, notorietate, popularitate. "Eroulse distingea prin faptele sale. Celebritatile prin imaginea lor.Geniul se creeaza pe sine insusi. Celebritatile sunt create demedia. Inovatorii si marii lideri sunt recunoscuti ca atare in bazaunor evaluari si sedimentari confirmate in decursul timpului.Celebritatea este insa creatura barfei, a opiniei publice, aziarelor, a televiziunii, iar parabola ei temporala poate fi extremde scurta", explica psihologul.

O celebritate “oarecare”

Potrivit istoricului american David Boorstin, autorul lucrarii"The Image", un factor determinant l-aconstituit si convingerea democratica a egalitatiiuniversale, care a trezit suspiciuni cu privire la superioritateaunui om fata de altul, la faptul ca talentul ar fi trebuit premiatsau investit cu merite si puteri speciale. La o priviremai atenta, persoana exceptionala, scrie Boorstin, a fostdintotdeauna un personaj antidemocratic; chiar si atunci cand aincetat a se mai vorbi de "scanteie divina", s-a facut oricumreferire la o forma de superioritate "incomoda".

Daca se mai ia in calcul si faptul ca in secolul XX personajecarismatice si cu mare impact emotional la nivelul multimilorprecum Hitler, Mussolini, Stalin, Franco si Mao au antrenat formede totalitarism sangeros, nu e greu de inteles de ce unii suntconvinsi ca democratia nu are nevoie de mari lideri, uniirefuzand chiar figura traditionala a eroului.

De altfel, prezentele carismatice sunt chiar jenante pentrudemocratii. In Statele Unite de exemplu, unde Hollywood, DisneyCorporation si alte industrii ale spectacolului isi raspandescmodelele, oamenii politici care ocupa pozitii inalte fac eforturipentru a da dovada de gusturi si preferinte "plebee", stiluri deviata similare celor ale electoratului lor. Pentru ca mareamajoritate a oamenilor ii accepta si ii voteaza pentru ca in ei sepot oglindi si recunoaste.

In acelasi fel, multe personaje din lumea spectacoluluisunt admirate, urmarite si "divinizate" nu pentru ca in eletranspare scanteia divina, ci pentru ca seamana cu oamenioarecare. Comparandu-se cu ele, spectactorul nu risca sase simta inferior, inadecvat, ci egal sau de multe ori chiarsuperior. Iata si unul dintre motivele care in opiniaspecialistilor stau la baza succesului pe care-l inregistreazareality-urile.

Si totusi, in marea complexitate psihologica care lecaracterizeaza pe fiintele umane, exigenta egalitatiicoexista de multe ori cu o nevoie de semn opus precum nevoia demodele, de mituri. Iar aceasta forma de scindare, care dala iveala o disonanta intre opinii si nevoi psihologice, intrerationalitate si emotii, intre ratiune si impulsuri este destul defrecventa.

Ea ne ajuta sa intelegem de ce, de exemplu, pentru electoriisai, un politician celebru trebuie sa fie "unul ca toti ceilalti",sa-i reprezinte, dar este admis si ca acesta sa traiasca intr-unpalat si sa se sustraga tuturor normelor care regleaza viata de zicu zi a oamenilor obisnuiti.

Invingatori vs resemnati

Si gandirea stiintifica si analizele psihologice si-au avutrolul lor in redimensionarea eroului si insinuarea indoielii cuprivire la maretia anumitor figuri mitice. Istoriografiastiintifica si biografiile critice ale secolului XX au pus inevidenta faptul ca adeseori in vietile marilor oameni ai trecutuluieste greu de separat realitatea de legenda: povestiledespre razboinici, monarhi, sfinti, artisti, transmise dingeneratie in generatie, s-ar fi putut naste mai mult din dorintelesi aspiratiile naratorului si ale poporului decat din realitateaobiectiva a faptelor.

Astazi stim ca memoria anumitor personaje a fost complettransfigurata de mit, chiar daca acest proces de mutatie ar fiputut avea o importanta functie de coeziune pentru un popor si i-arfi permis unei comunitati sa-si dobandeasca identitatea.

Si in literatura eroul pozitiv, cel care face faptemari, invinge raul si propriile slabiciuni, a pierdut terenprogresiv in favoarea invinsului, a celui slab, a victimei,antieroului. In multe romane si piese de teatru alesecolului XX, de la Luigi Pirandello la Tomasi di Lampedusa, de laTennessee Williams la Arthur Miller, rolul principal este recitatde un personaj care se resemneaza in fata circumstantelor.

La fel, imaginatia multor regizori de cinema a"conspirat" impotriva figurii invingatorului. In viatareala, insasi Lady Diana a fost o eroina invinsa, care suferea, seimbolnavea, gresea, era tradata si repudiata si prin limitele sierorile ei se situa la nivelul oamenilor obisnuiti, ramanad inacelasi timp pe piedestalul ei regal.

La ora actuala, marea parte a personajelor faimoase suntmai ales "populare", sunt adica urmarite de public nu pentru ceeace fac sau pentru meritele lor, ci pentru ca sunt dezinvolte,dotate cu "appeal", capabile si hotarate sa fie in centrulatentiei. Devin cunoscute pentru ca apar in mass-media.Rolul lor consta in a se arata, in a da o imagine despre ei carepoate intr-un fel sau altul atrage atentia spectatorilor, a-isurprinde, uneori excita si in ultima instanta a-i distra. Cu catapar mai mult, cu atat devin mai vizibili. La un moment dat, numelelor apare in topurile personajelor cele mai populare careactioneaza ca un soi de volan al vizibilitatii.

Un rol acoperit si de publicatiile tabloide si emisiunile deteleviziune bazate pe barfe, unde asa-zisele celebritati aparpentru a vorbi despre ele si despre ceilalti, povestesc faptereale, partial modificate sau inventate in totalitate, cu privirela chestiune personale si intime, cu unicul scop de a sepozitiona in centrul atentiei, de a uimi publicul, de a-lsoca si pana la urma de a avea un pretext de a aparea pe scenapublica, alimentandu-si astfel propria notorietate. Este tocmaiacesta mecanismul, observa Boorstin, prin care in mediaajung sa se invarta creaturi aproape "virtuale", a carorvizibilitate nu se bazeaza pe nimic altceva decat pe vizibilitaa insine.

In spatele lor insa, de multe ori, invizibil dar tangibil, seafla o riguroasa munca a expertilor in imagine si in strategii decomunicare.

Pigmalion Made in Hollywood

Aceasta activitate s-a nascut in anii '20-'30 in California,cand creatorii de imagine de la Hollywood au inceput saumfle personalitatea actorilor, sa le fabrice notorietatea sau celputin s-o sustina de la nastere, si in acelasi timp saformeze gustul unui public avid dupa noutate si surprize, polimorfdin punct de vedere cultural si social, increzator in comunicateleoficiale, gata sa evalueze grandoarea cu metrul vizibilitatii.

Obiectivul primar al industriei de marketing al imaginiia devenit acela de a convinge publicul ca un anumit personaj este"unic" din punct de vedere al capacitatilor, look-ului sauoriginalitatii; cu rezultate cu atat mai eficiente cu catmunca expertilor a fost mai discreta, cand n-au "transpirat"strategiile si scopurile, pentru ca, nu-i asa, "produsul" trebuiesa fie unul "100% natural". Dezvoltarea noilor tehnologii, astiintelor comportamentale, a marii industrii cinematografice aucreat toate o perspectiva noua, cea conform careiapersoanele exceptionale pot fi "construite".

Evolutia pe care in literatura a avut-o povestea luiPigmalion din antichitate si pana in zilele noastre esteea in sine considerata de experti semnificativa. In povestea luiOvidiu, Afrodita, zeita dragostei este cea care-i sare inajutor lui Pigmalion pentru a transforma statuia perfecta de femeierealizata de acesta intr-o femeie reala. In versiuneamoderna a lui George Bernard Shaw insa,interventia divina a fost inlocuita de cea umana (profesorul defonetica Henry Higgins, care prin interventiile lui "stiintifice"reuseste sa transforme o tanara din popor intr-o doamna din inaltasocietate). In comedia lui Bernard Shaw obiectivul transformarii nueste insa aviditatea, setea de bani sau orgoliul, ci dorintadepasirii limitelor.

"Personajul celebru nu e nici bun nici rau, nici marenici insignifiant. Este un pseudo-eveniment uman. A fost construitcu intentia de a satisface asteptarile noastre exagerate degrandoare. Este neutru din punct de vedere moral. Nu esteprodusul unei conspiratii sau al unui grup care promoveaza viciulsau nimicul, ci este realizat de oameni onesti si muncitori cu unnivel etic ridicat, care fac munca de a ne informa si educa. Estecreat de noi toti, de toti aceia care vrem sa-l vedem la televizorsi vorbim despre el cu prietenii", considera Daniel Boorstin, inopinia caruia, intr-o societate a pseudo-evenimentelor,oricine poate deveni o celebritate cu conditia sa ajunga inmas-media si sa ramana acolo.

In ultima vreme, capacitatea de a transforma oameni normali instaruri si celebritati a devenit atat de sofisticata, iaravantajele generate de o vizibilitatea mare atat de dorite incatputem intalni principiul lui Pigmalion pus in opera practic inorice domeniu al existentei, sustine si profesorul de marketingPhilip Kotler. "Persoanele pot fi transformate in celebritati sicomercializate ca atare in orice domeniu, de la cel alshow-biz-ului la lumea politicii, a afacerilor si a medicinei". Iarindustria nu actioneaza dintr-un capriciu, ci conform unuiplan; nu din orgoliu, ci pentru profit.

Prostul satului, gasculita si rebelul

Desigur (si din fericire) nu intotdeauna obiectivul clientuluisi al agentului sau este atins, fie pentru ca nu toti clientii auacelasi "aptitudini" pentru celebritate, fie pentru ca agentul aresi el limitele lui si nu este un magician; sau poate doar din cauzacompetitiei acerbe care exista in acest domeniu. De asemenea,uneori vizibilitatea de una singura nu este suficienta:pentru a deveni o celebritate si a capata acea aura de magie care-i"hipnotizeaza" pe cei din jur, trebuie sa intri in pielea unuipersonaj.

Trebuie sa imbraci o personalitate definibila si publicizabila,care sa poate fi usor incadrata intr-unul dintre arhetipurileclasice ale momentului, un tip simplificat si recognoscibil cupriza la public. Ce inseamna sa intrupezi o tipologie clara si binedefinita explica Orin Klapp in eseul "Heroes, villainsand fools".

Potrivit acesteia, pentru a nu-si pierde timpul degeaba,un aspirant / o aspiranta la celebritate trebuie sa seimpuna potrivit unuia dintre arhetipurile clasice saucontemporane (cum ar fi batranul intelept, vrajitoarea,frumosul, clovnul, greierele, profesorul, victima, prostul satului,durul, gasculita, rebelul); se va face imediat recognoscibil siinteles in ochii publicului larg, mult mai usor si rapid decat dacaar prezenta o personalitate complexa si articulata. Motivul?Exista un public foarte numeros caruia nu-i place sa facaefort, care vrea personaje usor de recunoscut si care se enerveazacand starul preferat se schimba, daca din rau devine dintr-o databun sau daca Superman isi dezvaluie slabiciunile.

Specialistii considera cazul Marilyn Monroe,cea care si-a adaptat propriul aspect la arhetipul "zeitadragostei", drept cel mai elocvent exemplu. Poseda indiscutabilpremisele fizice si psihologice pentru a intra in rolul respectiv,dar pentru a fi transformata in produsul perfect, hollywoodian100%, la 20 de ani i-a fost remodelat maxilarul, nasul si chiar asufeir un implant de par. Personajul Marylin a facut "scoala", adevenit un simbol al secolului XX, un adevarat model pentrucelelalte "zeite" care aveau sa vina.

Dar o alta caracteristica a celebritatilor si staruriloreste si aceea ca sunt intersanjabile, se pot inlocui una pe alta inlumina reflectoarelor fara sa provoace schimbari relevante insistem: cand pe firmamentul notorietatii sclipirea uneistele incepe sa paleasca sau dispare, o alta apare pregatita sapreia rolul.

De altfel, in scurt timp, cele 15 minute de celebritate prezisede Andy Warhol pentru fiecare dintre noi nu vor mai exista ca siconcept, inlocuit mai degraba de cel conform caruia fiecare dintrenoi va fi faimos in ochii a 15 persoane. De-acum, Internetul - undefiecare poate controla instantaneu de cate persoane este citit,observat si (eventual) apreciat -, ameninta sa creeze un noustandard al notorietatii.

Internetul este un rezervor demicro-celebrtati, considera David Weinberger, cercetatorla Harvard Berkman Center for Internet and Society. Si nu conteazaca de numele multora cel mai probabil n-ati auzit niciodata:aceasta este tocmai caracteristica celebritatilor web-ului, ceacare o face foarte diferita de cele care populeaza tabloidele(Paris Hilton, de exemplu). Tinand cont de schimbarile sociale inact, si celebritatea trebuie sa reflecte descentralizareainformatiei.

Toti famosi pentru o zi? Nu, cel mai probabil toti faimosi inopinia cuiva.

_____________________________

Citeste aici prima parte aarticolului.

Cu cateva luni in urma,o stire aparuta in presa internationala anunta cu surle si trambiteca in creierul multor oameni exista anumiti neuroni activatiselectiv la vederea lui Oprah Winfrey si Halle Berry (mi-e si fricasa intreb cine le activeaza romanilor neuronii?!!!) Fortacelebritatii sau ciudatenie a mintii umane? Greu de spus. Cert esteca, potrivit oamenilor de stiinta, protagonistii lumiispectacolului detin nu numai capacitatea de a penetra foarteprofund in creierul nostru, ci si (vai!) pe aceea de a ramane acoloo perioada de timp nedeterminata. Afla mai multe despre secretelecelebritatii!