Ce faci dacă copilul tău este pretențios la mâncare? „Este ora 17:45 și tocmai ai ajuns acasă după o zi lungă de muncă. Tot ce îți dorești este un pahar de pinot și câteva episoade din serialul preferat. În bucătărie apare Sally, fiica ta de 8 ani, mereu curioasă când vine vorba de mâncare. ‘Mi-e foame, ce mâncăm la cină?’”, își începe povestea Kathleen Keller, profesoară de Științele Nutriției la Penn State (SUA).
„Sally nu se teme să încerce nimic: savurează stridii sau soarbe cu entuziasm tăiței ramen picanți. Înainte să apuci să răspunzi, Billy, mofturosul de 4 ani, strigă din sufragerie: ‘Macaroane cu brânză!’. Meniul lui se învârte în jurul a trei opțiuni: macaroane cu brânză, nuggets de pui (doar în formă de dinozaur) și paste, dar exclusiv spaghete. Te întrebi cum au ajuns două gusturi atât de diferite în aceeași familie”, continuă cercetătoarea.
Dacă scena îți este familiară, nu ești singur. Ca neurocercetătoare specializată în nutriție și ca părinte, prof. Keller și-a petrecut o mare parte din viață încercând să înțeleagă de ce copiii aleg anumite alimente. Înțelegerea modului în care se formează preferințele alimentare îi poate ajuta pe părinți să-și învețe copiii să aprecieze o dietă variată și sănătoasă.
Sunt genele de vină pentru mofturi? Au un rol, dar explică doar o parte mică din poveste.
Oamenii se nasc cu o preferință pentru gustul dulce și cu o aversiune față de amar. Este un mecanism protector: dulcele indică surse de energie, precum fructele sau laptele matern, în timp ce amarul poate semnala toxine.
Un studiu a arătat că femeile însărcinate care au consumat capsule dulci cu morcov au avut bebeluși care zâmbeau la ecografie, în timp ce cele care au ingerat capsule amare cu kale au avut bebeluși care strâmbau din față, semn că respingerea gustului amar apare foarte devreme.
Există și gene care influențează sensibilitatea la compuși amari numiți tiouree, similari celor din legumele crucifere. Aproximativ 70% din populația SUA este sensibilă la acești compuși și, implicit, la alte gusturi amare, ceea ce poate explica de ce unii oameni evită broccoli crud, cafeaua neagră sau grepfrutul. Totuși, mulți ajung să aprecieze gusturile amare, chiar dacă la început le-au respins, dovadă fiind popularitatea berilor IPA.
O altă genă poate face ca coriandrul să aibă gust de săpun. Până la 20% dintre americani sunt sensibili la compușii aldehidici din această plantă și, din acest motiv, o evită, scrie ScienceAlert.
Însă mediul are un rol major. Ivan Pavlov a demonstrat că animalele pot învăța să asocieze un sunet cu hrana. În anii ’80, psihologul Leann Birch a arătat că și oamenii își dezvoltă preferințele alimentare printr-un proces similar de condiționare. Așadar, ce poți face dacă copilul tău este pretențios la mâncare?
Dacă un aliment este asociat cu experiențe plăcute (senzația de sațietate, activarea centrilor de recompensă din creier sau vocea caldă a mamei) el va fi perceput mai pozitiv. În schimb, experiențele negative, precum o durere de stomac sau pedepse de tipul „Trebuie să mănânci tot din farfurie, altfel nu ai voie la ecrane!”, pot reduce preferința pentru acel aliment.
Învățarea începe chiar înainte de naștere. Într-un studiu clasic, Julie Mennella a arătat că mamele care au băut suc de morcovi în sarcină sau în perioada alăptării au avut copii mai deschiși la cerealele cu aromă de morcov.
Pentru majoritatea copiilor, mofturile sunt o etapă temporară care se estompează odată cu vârsta școlară. Dacă cei mici cresc normal, nu este, de obicei, un motiv de îngrijorare.
Cel mai important lucru pe care îl pot face părinții este să ofere în mod repetat ocazii de a gusta alimente noi, fără presiune sau constrângere. Unii copii au nevoie de 12 sau mai multe expuneri pentru a accepta un aliment. Iar dacă astăzi refuză, există întotdeauna și un „mâine”.
Test de cultură generală. De ce căscatul este contagios?
Generația crescută cu ecrane. Avertismentul unui medic despre o criză subestimată
Psihedelicele reintră în medicina modernă: poate o singură doză de DMT să trateze depresia?
Un truc popular ar putea scădea, de fapt, calitatea somnului nostru