Cercetătorii au descoperit „comutatorul” care stimulează arderea grăsimilor

Oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice un „comutator” la şoareci care stimulează în mod semnificativ arderea grăsimilor. Rezultatele acestei cercetări sunt publicate în jurnalul ştiinţific Nature Communications.

Multe persoane se luptă cu kilogramele în plus, însă cercetătorii subliniază că nu toate grăsimile sunt la fel. Nedorita grăsime abdominală este formată mai ales din celule de grăsime albă, ce stochează alimentele în plus. În schimb, grăsimea brună acţionează complet invers, arzând energia suplimentară. 

• SANDA ȚĂRANU, executată penru cruciulița de la gât: „Ei m-au RETRAS…” | EXCLUSIV ALTCEVA CU ADRIAN…
• Coreea de Nord a lansat o nouă navă de război de 5.000 de tone

Cercetătorii de la Universitatea Bonn coordonaţi de profesorul Alexander Pfeifer, directorul Institutului de Farmacologie şi Toxicologie, au petrecut ani buni studiind diferite modele animale pentru a identifica mecanisme prin care grăsimea albă poate fi transformată în mult-dorita grăsime brună. „Astfel, kilogramele în plus pot fi pur şi simplu «topite», luptând astfel împotriva obezităţii”, spune profesorul Pfeifer.

Oamenii de ştiinţă au reuşit, în cele din urmă, să identifice un „comutator microARN” la şoareci ce joacă un rol important în funcţionarea celulelor de grăsime brună. Moleculele de microARN se găsesc în genomul celulelor şi reglează rapid şi eficient activitatea genelor. Cercetătorii au analizat un comutator anume, intitulat „microARN 155”. Acest microARN 155 inhibă un anumit factor de transcripţie ce gestionează funcţionarea celulelor de grăsime brună. Profesorul Pfeifer şi echipa sa de cercetători au descoperit că acest factor de transcripţie reglează la rândul său nivelul de microARN 155, stabilind astfel un cerc ce acţionează ca un comutator: atunci când acest microARN este foarte activ, diferenţierea celulelor de grăsime brună este blocată. Atunci când factorul de transcripţie este mai puternic, însă, grăsimea brună este produsă într-o cantitate mai mare, acest lucru stimulând arderea grăsimilor în organism.

Cercetătorii de la Universitatea Bonn au colaborat cu specialişti de la Universitatea Regensburg pentru a studia şoareci transgenici în care fuseseră modificate genele pentru microARN-ul 155. „Atunci când am înjumătăţit nivelul de microARN 155 la şoareci, aceştia aveau mult mai multă grăsime brună în corp decât şoarecii din grupul de control, transformând chiar grăsimea albă în grăsime brună”, a explicat Yong Chen, unul dintre cercetătorii implicaţi în acest studiu.

„Cât timp există suficient microARN 155 în corp, producţia de grăsime brună este blocată”, explică Chen. Doar atunci când nivelul său scade sub un anumit prag este posibilă producerea de celule de grăsime brună.

Cercetătorii de la Universitatea Bonn afirmă că această descoperire reprezintă un punct de start pentru conceperea unor medicamente pentru combaterea obezităţii. Oamenii de ştiinţă au mai multe indicii ce sugerează că rezultatele observate la şoareci se aplică şi în cazul oamenilor: de exemplu, cercetătorii din Leipzig au observat că persoanele supraponderale prezintă un nivel ridicat al microARN-ului 155. Acest lucru corespunde rezultatelor observate în rândul animalelor: un nivel mare al acestui microARN este asociat unei arderi reduse a grăsimii.

Cu toate acestea, profesorul Pfeifer cauţionează că „suntem încă fazele incipiente ale cercetării”, astfel că drumul spre un medicament anti-obezitate se anunţă a fi unul lung.

Sursa: Universitatea Bonn