Descoperirea care va schimba planeta? O tehnologie extraordinară promite să transforme agricultura pentru totdeauna (VIDEO)

Fixarea azotului, procesul prin care azotul este convertit în amoniac, este vital pentru plante, jucând un rol esenţial în supravieţuirea şi dezvoltarea acestora. Totuşi, foarte puţine plante (printre care mazărea, fasolea şi lintea) au abilitatea de a fixa azotul din atmosferă cu ajutorul bacteriilor ce fixează azotul. Vasta majoritate a plantelor sunt nevoite să obţină azotul din sol, iar pentru majoritatea culturilor agricole de pe Terra, acest lucru înseamnă că sunt dependente de îngrăşăminte sintetice cu azot.

Profesorul Edward Cocking de la Universitatea Nottingham a conceput o metodă unică prin care bacteriile care fixează azotul pot fi introduse în celulele din rădăcinile plantelor. Reuşita cercetătorului a venit atunci când a descoperit o tulpină a unei bacterii ce fixează azotul în trestie de zahăr, tulpină ce are capacitatea de a coloniza intracelular toate plantele folosite astăzi în agricultură. Această abilitate are potenţialul de a oferi fiecărei celule din plantă capacitatea de a fixa azotul din atmosferă. Implicaţiile acestei descoperiri pentru agricultură sunt enorme, căci această tehnologie poate satisface cea mai mare parte din nevoia de azot a plantelor.

• Conferința digitală LIVE ”GO AGRO” – Joi 25 martie de la ora 14.00 cu participarea specială…
• Râurile din Statele Unite și-au schimbat culoarea considerabil în ultimii ani. Ce dezvăluie noi imagini prin…

Profesorul Cocking este un expert de renume mondial în azot şi în ştiinţa plantelor, iar din acest motiv specialistul recunoaşte de foarte mult timp că este nevoie de atenuarea poluării produse de îngrăşămintele cu azot. Poluarea cu nitraţi este o problemă la rândul său, iar atmosfera este poluată cu amoniac şi cu oxizi de azot.

De asemenea, poluarea cu nitraţi reprezintă o ameninţare la adresă sănătăţii şi provoacă totodată apariţia unor „zone moarte” în râuri şi oceane. Un studiu recent estima că poluarea cu azot provoacă în Europa, anual, daune cuprinse între 60 şi 280 de miliarde de lire sterline.

„Ajutorarea plantelor să obţină în mod natural azotul de care au nevoie reprezintă un aspect cheie pentru atingerea siguranţei alimentare la nivel mondial. Lumea are nevoie să renunţe la dependenţa tot mai mare de îngrăşăminte sintetice ce sunt produse din combustibili fosili şi care au costuri foarte mari, care poluează şi care consumă multă energie”, a comentat profesorul Cocking.

N-Fix, aşa cum este numită noua tehnologie, nu implică nici modificări genetice, nici bioinginerie. Este o bacterie existentă în natură ce fixează azotul din aer. Aplicată asupra celulelor plantelor, ea oferă tuturor celulelor capacitatea de a fixa azotul. Seminţele plantelor sunt acoperite cu această bacterie pentru a crea o relaţie simbiotică şi cu beneficii reciproce, ce permite producerea azotului în mod natural.

De-a lungul ultimilor 10 ani, cercetătorii de la Universitatea Nottingham au testat această tehnologie în laborator, în camere de creştere şi în sere.

Dr. Susan Huxtable, directorul Departamentului de Comercializare a Proprietăţii Intelectuale din cadrul Universităţii Nottingham, crede că această tehnologie poate avea implicaţii majore asupra agriculturii. „Piaţa globală pentru N-Fix este uriaşă, căci poate fi folosită pe orice tip de cultură agricolă. Tehnologia are potenţialul de a transforma agricultura, oferind totodată un beneficiu uriaş cultivatorilor, care nu vor mai fi nevoiţi să cheltuiască sume mari pe îngrăşăminte”, a comentat Huxtable.

Universitatea a oferit o licenţă de comercializare companiei Azotic Technologies, care va dezvolta şi comercializa N-Fix la nivel global pentru toate speciile folosite în agricultură. „N-Fix are un potenţial uriaş de a hrăni mai mulţi oameni din ţările sărace ale planetei, reducând totodată în mod considerabil cantitatea de azot sintetic produsă în lume”, a comentat Peter Blezard, CEO-ul companiei Azotic Technologies.

Cercetătorii se aşteaptă ca tehnologia să fie disponibilă pe piaţă în următorii 2-3 ani, după obţinerea aprobărilor necesare din partea autorităţilor.

Sursa: Universitatea Nottingham