Descoperire importantă: oamenii de ştiinţă au înţeles cum poate fi prevenită metastaza

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Potrivit oamenilor de ştiinţă, uneori, proteina E2F poate creşte ritmul de dezvoltare al tumorilor, în timp ce alte ori le poate suprima. Acum, cercetătorii susţin că au reuşit să blocheze faza de stimulare a proteinei, determinând-o pe aceasta să acţioneze într-un singur fel, ucigând celulele canceroase.

„Am descoperit această proteină la începutul anilor 1990, iar de atunci am aflat destul de multe lucruri despre ea. Este o ţintă, reglată de o genă supresoare tumorală… iar căile s-au dovedit a fi anormale în toate celulele tumorale virtuale, care determină dezvoltarea proliferării”, a declarat autorul studiului, Nick La Thangue de la oxford. 

• Câți kilometri are cel mai lung pod din lume și în cât timp poate fi traversat…
• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce

Potrivit lui La Thangue, atunci când E2F funcţionează bine este un instrument critic pentru reglarea celulelor. Mai exact, proteina ajută celulele sănătoase să se dezvolte, dar când o celulă este avariată sau se îmbolnăveşte, proteina se „transformă” şi determină moartea celulei. Acest proces poartă numele de apoptoză şi ajută la prevenirea acumulării de erori ADN sau a dezvoltării cancerului. 

Oricum, când celulele canceroase cresc în corp, gena care codifică proteina E2F se modifică, iar proteina îşi pierde capacitatea de a asigura moartea celulelor. În schimb, ea rămâne permanent în starea de proliferare, susţinând răspândirea celulelor canceroase. La Thangue a mai notat că deşi E2F se găseşte în toate celulele din corp, celulele canceroase au o concentraţie mai mare a acestei proteine. 

În studiu, oamenii de ştiinţă au explicat că natura dublă a E2F este controlată de două enzime uşor diferite. 

„Este o modificare enzimatică, una destul de neobişnuită numită metilarea argininei. Este vorba de ceva uimitor, deoarece există două tipuri diferite de metilarea a argininei, iar ele diferă foarte puţin. Una dintre forme asigură o etichetă moleculară care face ca celula să prolifereze, în timp ce cealaltă formă face ca celula să moară”, a explicat La Thangue. 

Enzimele atacă aceste etichete moleculare pe diferite părţi ale E2F şi semnalizează fie proliferarea fie moartea celulei. În cazul celulelor canceroase, enzimele responsabile cu proliferarea sunt hiperactive şi copleşesc celulele responsabile de moartea celulară. 

Pe lângă înţelegerea acestui mecanism biologic, La Thangue spune că el şi colegii lui au identificat compuşi medicamentoşi care pot ţinti enzimele hiperactive. El speră ca aceşti să compuşi să poată fi utilizaţi în chimioterapie pentru distrugerea cancerului. 

„Avem un program care vizează dezvoltarea de molecule mici care să ţintească aceste enzime. Deşi nu este vorba de ceva care va fi creat mâine, în acelaşi timp vorbim de ceva ce ar putea fi disponibil mai curând de 10 ani. Aş spune că suntem la doar câţiva ani distanţă de un studiu clinic”, a declarat La Thangue.

Sursa: Fox43