Cum se schimbă creierul mamelor şi al taţilor atunci când devin părinţi? Diferenţele descoperite recent sunt fascinante

„Acesta este primul studiu care analizează modul în care creierul taţilor se schimbă pe măsură ce capătă experienţă de îngrijire a copilului”, afirmă Kevin Pelphrey, un specialist în neuroştiinţe de la Universitatea Yale care nu luat parte la acest studiu. „Ceea ce credeam că este un circuit pur matern poate fi activat prin simpla căpătare a statului de părinte, ceea ce este grozav, dat fiind modul în care cultura noastră se schimbă în ceea ce priveşte împărtăşirea responsabilităţii şi a egalităţii în ceea ce priveşte dreptul de căsătorie”, afirmă Pelphrey.

Rezultatele au fost obţinute în urma studierii a două tipuri de gospodării în Israel: familii tradiţionale ce erau formate dintr-o mamă biologică şi un tată, în care mama se ocupa de cele mai multe sarcini de îngrijire, dar în care taţii erau la rândul lor foarte implicaţi; şi cupluri homosexuale masculine, în care un bărbat era tatăl biologic al copilului (cu ajutorul unei mame surogat). Cuplurile formate din doi taţi începuseră să îngrijească copiii la scurt timp după naştere şi împărtăşeau responsabilităţile de îngrijire în mod egal. Toţi participanţii la studiu deveniseră părinţi pentru prima dată.

• Fluturii monarh, pe cale să devină specie amenințată
• Meteorologii au anunțat cum va fi vremea de sărbători

Cercetătorii conduşi de Ruth Feldman, un psiholog şi specialist în neuroştiiinţe la Universitatea Bar-Ilan din Ramat Gan, Israel, au vizitat familiile în casele lor, filmând fiecare părinte în interacţiunile cu copilul şi apoi părinţii şi copilul separat. Oamenii de ştiinţă, ce includeau colaboratori de la Centrul Medical Tel Aviv Sourasky, au colectat şi mostre de salivă de la toţi părinţii înainte şi după şedinţele de filmare, dorind să măsoare nivelul oxitocinei, un hormon care este eliberat în corp în momente de intimitate şi afecţiune, motiv pentru care este supranumit „hormonul încrederii”. La o săptămână după vizita cercetătorilor, participanţii au fost supuşi unei scanări cu aparatul de rezonanţă magnetică funcţională, pentru a vedea cum reacţionează creierul acestora atunci când urmăreau filmarea ce îi înfăţişa pe ei şi pe bebeluşul lor.

Toţi participanţii – mamele, soţii lor şi bărbaţii din cuplurile homosexuale – prezentau activarea a ceea ce cercetătorii au denumit „o reţea de îngrijire parentală”, ce include două căi neuronale separate din creier, dar care sunt conectate. Un circuit include structuri străvechi din punct de vedere evoluţionar, precum amigdala, insula şi nucleus accumbens, ce gestionează emoţiile puternice, atenţia, vigilenţa şi recompensa. Cealaltă cale neuronală este folosită ca reacţie la învăţare şi experienţă şi include părţi ale cortexului prefrontal şi o zonă cunoscută sub numele de sulcusul temporal superior.

În cazul mamelor, activarea era mai puternică în reţeaua centrată pe amigdala, pe când în cazul taţilor heterosexuali se înregistra mai multă activitate în reţeaua care depinde mai mult de experienţă. La prima vedere, spune Feldman, rezultatele sugerează că mamele sunt mai „programate” să îngrijească, protejeze şi să fie îngrijorate de copiii lor. Taţii, în schimb, ar putea fi nevoiţi să dezvolte aceste trăsături prin îngrijirea, comunicarea cu bebeluşii lor şi învăţarea de la aceştia ce înseamnă fiecare sunet şi ce nevoi au aceştia.

„Este ca şi cum amigdala tatălui poate să nu funcţioneze dacă este o femeie prin preajmă”, notează Feldman. Se poate presupune, spune cercetătoarea, că acest circuit este activat doar de valul de hormoni din timpul concepţiei, sarcinii şi naşterii.

Creierele bărbaţilor din cuplurile homosexuale, în care fiecare membru avea sarcini egale, spuneau o poveste diferită. Toţi aceşti bărbaţi prezentau o activitate similară cu cea a mamelor, cu o activare mult mai intensă în reţeaua centrată pe amigdala.

Acest rezultat sugerează că experienţa concretă a îngrijirii parentale, fără a avea o mamă în preajmă, poate configura creierul unei persoane care îngrijeşte copilul într-un mod similar cu cel al unei mame care trece prin sarcină şi prin naştere, spune Feldman.

Cercetătoarea subliniază că, în cazul taţilor heterosexuali, activarea reţelei centrate pe amigdala creştea proporţional cu timpul petrecut cu bebeluşul, deşi activitatea nu era la fel de intensă ca în cazul mamelor sau în cazul bărbaţilor din cuplurile homosexuale.

Feldman nu crede că activitatea cerebrală a bărbaţilor care îngrijeau bebeluşul la fel ca o mamă era diferită din cauză că erau homosexuali. Cercetătoarea notează că studii mai vechi au arătat că nu există nicio diferenţă în activarea cerebrală atunci când participanţii homosexuali sau heterosexuali privesc imagini ce înfăţişează persoanele iubite.

Studiile ce urmează a fi realizate în viitor, sugerează Pelphrey, ar putea analiza mai în detaliu acest aspect. „Dar este clar că avem cu toţii din naştere circuitele cerebrale care ne ajută să fim părinţi sensibili şi că această reţea neuronală poate fi activată tot mai puternic prin îngrijirea parentală”, concluzionează cercetătorul.

Sursa: Science Mag