Tema iubită de artişti, Naşterea Domnului

Cele mai vechi reprezentari paleocreştine ale naşterii datează din secolul al III-lea, dar ele au devenit mai numeroase în secolele IV şi V. Iconografia naşterii cuprinde episoadele anterioare naşterii (călătoria la Betleem, recensământul, aşteptarea naşterii), naşterea propriu-zisă şi adoraţia păstorilor şi a magilor. Catacomba Priscilla, de la Roma, găzduieşte o frescă de secol II a Fecioarei Maria cu Pruncul în braţe, având în stânga sa un profet, fiind cea mai veche reprezentare care ar putea evoca naşterea. O altă scenă, cea a adoraţiei magilor, din catacombă, datează din secolul al III-lea. O altă reprezentare a adoraţiei magilor se regăseşte pictată pe un sarcofag din bazilica Sainte-Marie-Madeleine, din Saint-Maximin-la-Sainte-Baume, Franţa. Naşterea lui Iisus a fost sculptată pe sarcofagele romane ale creştinismului timpuriu, de secol IV, pentru ca mai târziu să fie inclusă alături de alte scene din viaţa lui Hristos în decorarea bazilicilor creştine. A fost un subiect foarte important pentru arta creştină timpurie din secolul al V-lea, subliniind realitatea întrupării lui Hristos, confirmând şi calitatea Fecioarei de Theotokos (Maica lui Dumnezeu). Tema naşterii apare frecvent şi în epoca medievală, dar mai ales în Renaştere. Cele mai timpurii reprezentări ale naşterii Domnului sunt compoziţii simple.

 

De la sfârşitul secolului al V-lea (după Sinodul de la Efes), Maria devine un accesoriu în scenă; mai târziu, Iosif este un element variabil. Pentru tradiţia bizantină şi ortodoxă, emblematice sunt imaginile icoanelor lui Andrei Rubliov, regăsite şi în iconografia românească. Şi Occidentul a adoptat multe dintre elementele iconografice bizantine.

 

Cea mai veche Madonă cu Pruncul occidentală se găseşte în Cartea din Kells (apogeul artei manuscriselor după Evanghelii realizate în Britania pre-normandă). În timpul perioadei gotice, în nord mai devreme decât în Italia, creşte apropierea dintre mamă şi copil. Imaginea în Europa nordică a Evului Mediu târziu a fost adesea influenţată de viziunea naşterii istorisită de Sfânta Brigita a Suediei (1303-1373), o mistică foarte populară. Versiunile acestei reprezentări apar însă încă la 1300, cu mult înainte de viziunea Sfintei Brigita, şi au o origine franciscană. Imaginea naşterii a devenit tot mai populară în pictura de panou în secolul al XV-lea, cu toate că pe catapetesme Sfânta Familie a trebuit de multe ori să împartă spaţiul cu portrete ale donatorilor. În pictura Ţărilor de Jos, adăpostul, de obicei simplu, puţin schimbat din antichitatea târzie, s-a dezvoltat într-un elaborat templu în ruine, iniţial în stil romanic.

 

Citeşte continuarea pe Rador

 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: